Sari la conținut
Mestesug si cariera - Gazeta Viata CM

MEȘTEȘUG și carieră

Culori, motive și obiecte care dau viață tradiției

  • 3 min lectură

Simbolurile toamnei în arta populară românească Toamna aduce în satele românești nu doar belșugul recoltelor, ci și inspirația pentru motive și culori care au însoțit arta populară de veacuri. În cooperativele meșteșugărești de la noi, aceste simboluri nu sunt simple elemente decorative, ci adevărate mesaje transmise din generație în generație. Roșul, galbenul și arămiul sunt culorile cel mai des întâlnite… Continue readingCulori, motive și obiecte care dau viață tradiției

Povestea lingurilor de lemn cu simboluri străvechi

  • 4 min lectură

Povestea lingurilor de lemn cu simboluri străvechi Nu există categorie de obiecte casnice pentru care lemnul să nu poată constitui materia primă, iar una dintre cele mai mari satisfacții ale unui meșter popular este să își vadă creația finalizată. Îmbinând utilitatea cu nevoia,  Viorel Marian, sculptor în lemn, realizează, de zeci de ani, modele deosebite de linguri, farfurii și alte… Continue readingPovestea lingurilor de lemn cu simboluri străvechi

Chipuri de sfinți în coajă de lemn

  • 3 min lectură

În preumblările noastre, ce au drept scop reliefarea frumuseţilor unice ale acestor plaiuri, ca şi evidenţierea calităţilor specifice ale meşteşugului românesc, am ajuns în zonele de basm ale Argeşului. Relief în trepte, cu munţi la nord (Făgăraş, Iezer, Ghiţu-Frunţi); cu dealuri şi depresiuni (Subcarpaţii Argeşului, Podişul Cotmeana şi Cândeşti), cu întinse câmpii în Sud, alături de chei, defilee, circuri, văi… Continue readingChipuri de sfinți în coajă de lemn

Ajunşi într-un atelier de olărit, înţelegem miracolul meşteşugăresc: îndemânarea meşterilor transformă lutul inert în obiecte superbe şi utile, adevărate opere de artă. Meşteşugarii din Corund au şi un pronunţat simţ practic. Ei transformă produsele în mărfuri mereu căutate. S-au specializat, pe diferite „nişe”, oferind obiecte de uz casnic (farfurii, ulcioare, alte vase), dar şi piese ornamentale, deosebit de fin lucrate, ca şi miniaturi de ceramică sau cahle pentru sobele de teracotă.

  • 3 min lectură

Magie și meșteșug în atelierele de iască din Corund Aflat în inima Transilvaniei, satul Corund este unul dintre cele mai vechi și mai frumoase sate din România. Pentru prima dată localitatea era menționată în registrul dijmelor papale din 1333, și avea deja o parohie romano-catolică. În evul mediu locuitorii se ocupau de cultura plantelor și creșterea animalelor. Pentru că solul… Continue readingAjunşi într-un atelier de olărit, înţelegem miracolul meşteşugăresc: îndemânarea meşterilor transformă lutul inert în obiecte superbe şi utile, adevărate opere de artă. Meşteşugarii din Corund au şi un pronunţat simţ practic. Ei transformă produsele în mărfuri mereu căutate. S-au specializat, pe diferite „nişe”, oferind obiecte de uz casnic (farfurii, ulcioare, alte vase), dar şi piese ornamentale, deosebit de fin lucrate, ca şi miniaturi de ceramică sau cahle pentru sobele de teracotă.

Creații meșteșugărești din pănuși de porumb

  • 4 min lectură

Dacă vorbim despre un numitor comun al tuturor etniilor din ţara noastră… acesta este Meşteşugul. Români, maghiari, germani, rromi, ucraineni, lipoveni, turci, tătari, toţi au meşteşugul în sânge. Dacă nu credeţi, călătoriţi în ţinutul Harghitei. Acest minunat teritoriu are peste 6.500 de kmp şi o populaţie de aproximativ 350.000 de locuitori. Este păzit şi vegheat de un relief montan impresionant.… Continue readingCreații meșteșugărești din pănuși de porumb

Quiltingul, un meșteșug de pe vremea faraonilor

  • 3 min lectură

Cine şi-ar putea imagina că din nişte resturi de materiale textile pot ieşi produse meşteşugăreşti, ce pot fi considerate adevărate opere de artă? Un meşteşug străvechi, de mii de ani, de care nu prea s-a auzit pe la noi. S-a întâmplat însă ca o talentată meşteriţă din Braşov să vadă cu ochii ei un quilt. Impresionată de fineţea şi eleganţa… Continue readingQuiltingul, un meșteșug de pe vremea faraonilor

Bijuterii din coajă de ou încondeiat

  • 4 min lectură

Încondeiatul ouălor este una dintre cele mai spectaculoase şi frumoase forme de artă populară românească. Ouăle frumos decorate, transformate în adevărate opere de artă, sunt pregătite de sute de ani în preajma sărbătorilor pascale şi impresionează oriunde în lume. În nordul Moldovei, în cătunul Rogojeşti, o pitorească aşezare locuită de ucraineni şi români, încondeiatul ouălor este o tradiţie păstrată cu… Continue readingBijuterii din coajă de ou încondeiat

Ritualică este „practica bătutului”, obicei păstrat din străbuni, perpetuat de feciorii şi bărbaţii mai tineri, purtători de măşti. Aici, intervine creativitatea meşterilor. Participanţii acordă importanţă mascării în cuci. Ei formează un stol, dar fiecare este unicat, ca şi pasărea mitologică. Bărbaţii sunt îmbrăcaţi în fuste, cu un clopot legat de brâu, cu mască pe faţă şi legaţi cu basma pe cap, purtând şi un băţ sculptat, bun de „altoit”. Cucii îi aleargă pe sătenii necostumaţi. Cei prinşi se aleg cu un baston pe spate. Cine nu primeşte o lovitură de la cuci, în acea zi, se zice că nu va fi sănătos şi fericit peste an. Cucul, pasăre-oracol, atestată şi la vechii greci, are un rol purificator. Măştile alungă, prin sunetul clopotului, spiritele malefice. În timpul zilei, bătrânii şi copiii, bărbaţii şi femeile ies la poartă spre a-i admira pe purtătorii de măşti. Dar şi pentru a se lăsa bătuţi pe spate. E o dorinţă puternică de a alunga tot ce s-a strâns rău în timpul iernii şi a anunţa apropierea anotimpului mai cald, mai luminos. La lăsarea serii, grupuri de cuci se îndreaptă spre gospodăriile sătenilor, unde, pe bătătură, încing o horă ce aminteşte de ritualuri străvechi. După această zi, se spune că Iarna nu se va mai întoarce. Vechiul obicei s-a transformat într-o sărbătoare populară. Cele mai frumoase măşti şi bastoane sunt premiate.

  • 2 min lectură

Tradiții strămoșești, la Brănești Sufletul omenesc poate fi când mulţumit, când frustrat sau chiar furios pe ceea ce vede sau simte. De aceea, încearcă să modeleze, conform propriilor puteri, talente şi viziuni, să aducă îmbunătăţiri universului ştiut sau neştiut. Aici îşi găseşte locul Meşterul Măştilor. Un meşteşugar obişnuit încearcă să recreeze o lume populată de replicile fiinţelor reale şi de… Continue readingRitualică este „practica bătutului”, obicei păstrat din străbuni, perpetuat de feciorii şi bărbaţii mai tineri, purtători de măşti. Aici, intervine creativitatea meşterilor. Participanţii acordă importanţă mascării în cuci. Ei formează un stol, dar fiecare este unicat, ca şi pasărea mitologică. Bărbaţii sunt îmbrăcaţi în fuste, cu un clopot legat de brâu, cu mască pe faţă şi legaţi cu basma pe cap, purtând şi un băţ sculptat, bun de „altoit”. Cucii îi aleargă pe sătenii necostumaţi. Cei prinşi se aleg cu un baston pe spate. Cine nu primeşte o lovitură de la cuci, în acea zi, se zice că nu va fi sănătos şi fericit peste an. Cucul, pasăre-oracol, atestată şi la vechii greci, are un rol purificator. Măştile alungă, prin sunetul clopotului, spiritele malefice. În timpul zilei, bătrânii şi copiii, bărbaţii şi femeile ies la poartă spre a-i admira pe purtătorii de măşti. Dar şi pentru a se lăsa bătuţi pe spate. E o dorinţă puternică de a alunga tot ce s-a strâns rău în timpul iernii şi a anunţa apropierea anotimpului mai cald, mai luminos. La lăsarea serii, grupuri de cuci se îndreaptă spre gospodăriile sătenilor, unde, pe bătătură, încing o horă ce aminteşte de ritualuri străvechi. După această zi, se spune că Iarna nu se va mai întoarce. Vechiul obicei s-a transformat într-o sărbătoare populară. Cele mai frumoase măşti şi bastoane sunt premiate.

La cumpăna dintre anotimpuri, atunci când pământul începe să se încălzească, dar încă mai sunt petice de zăpadă, când ziua devine mai lungă și frigul mai domol, românii sărbătoresc iubirea. Așa au ales ei să întâmpine primăvara – cu iubire. Iar aceasta e povestea Dragobetelui.

  • 3 min lectură

„Paharul îndrăgostiților”, făurit de Mircea Sin Se spune că Dragobete era un tânăr focos și chipeș, care mergea prin sate și învăța mândrele și flăcăii tainele dragostei. Umblă vorba că acest tânăr ar fi fost chiar băiatul babei Dochia, cea cu nouă cojoace. În vechile legende se spune că cea de-a 24 zi a lui Făurar era începutul anului agricol… Continue readingLa cumpăna dintre anotimpuri, atunci când pământul începe să se încălzească, dar încă mai sunt petice de zăpadă, când ziua devine mai lungă și frigul mai domol, românii sărbătoresc iubirea. Așa au ales ei să întâmpine primăvara – cu iubire. Iar aceasta e povestea Dragobetelui.

Împletiturile din sfoară, din ce în ce mai rare

  • 3 min lectură

Arta populară românească durează de veacuri şi se afirmă prin numeroase meşteşuguri originale: ţesutul, prelucrarea artistică a lemnului, pictura pe sticlă, olăritul, confecţionarea măştilor populare şi multe altele. Prin valoarea lui utilitară şi decorativă, ţesutul artistic ocupă un loc aparte în viaţa şi în casa omului. Din timpurile cele mai îndepărate, activitatea de bază într-o gospodărie ţărănească a fost prelucrarea… Continue readingÎmpletiturile din sfoară, din ce în ce mai rare