Încondeiatul ouălor este una dintre cele mai spectaculoase şi frumoase forme de artă populară românească. Ouăle frumos decorate, transformate în adevărate opere de artă, sunt pregătite de sute de ani în preajma sărbătorilor pascale şi impresionează oriunde în lume. În nordul Moldovei, în cătunul Rogojeşti, o pitorească aşezare locuită de ucraineni şi români, încondeiatul ouălor este o tradiţie păstrată cu sfinţenie de veacuri, în sânul ambelor etnii. Aici s-a născut, a crescut una din acele persoane de excepție care, trăind într-un areal încărcat de înțelepciune ancestrală, a știut să-l apropie în mod firesc și, mai ales, să-l reprezinte în tainele ascunse ale simbolurilor migălite cu măiestrie pe oul de Paște. Totul este un adevărat ritual, începând de la strânsul ouălor din cuibar, care are loc de Păresimi, în miercurea din a patra săptămână de post. Meșterul popular Celica Nistor, căci despre dânsa vorbim, strânge ouăle îmbrăcată în haine de sărbătoare. Le alege pe cele mai frumoase, fără asperități, cu o formă armonioasă pentru încondeiere. Ne explică, aproape didactic, că există două tehnici de vopsire. Prima este metoda băilor succesive de culoare. Cu un instrument numit chișiță se trasează pe rând, cu ceară de albine, liniile și modelele dorite pe alb, galben, roșu și negru. La final, oul se încălzește și se îndepărteză ceara, rămânând desenul în toată splendoarea lui, cu motivele clasice sau imaginate de meșteșugar. Este lăcuit pentru a rezista. A doua variantă, tot meșterită din străbuni, este încondeierea în relief, cu ceară care se păstrează permanent pe ou. Din marea dorință de a aduce tot timpul ceva nou, a deslușit și tehnici noi de prezentare a oului pascal, îmbinând modernismul cu tradiționalul. Cu o migală și o gingășie fără pereche decupează din coajă de ouă coșulețe în care aranjează cu grijă ouă mai mici. Dar și restul cojilor le folosește. Din porțiunile decupate realizează cercei, inele, brățări, pandantive, pentru ca și femeia modernă să poarte cu ea la orice eveniment o parte dintre tradițiile noastre. De aceea meșterița folosește o mare parte din prețiosu-i timp căutând de la oul de rândunică până la oul de struț. Toate bijuteriile din coajă de ou realizate de Celica Nistor sunt încondeiate cu simboluri tradiţionale, la fel ca ouăle. Multe dintre ele sunt adevărate opere de artă, mai ales cele cu ceară în relief.
Ca orice meşter popular, nici Celica Nistor nu face avere din pasiunea sa, deşi adevărata valoare a obiectelor pe care le făureşte poate fi apreciată mult mai bine, dar nu aici, în ţară, ci poate peste hotare. „Profitul vine acum, în perioada Sărbătorilor Pascale. Se câştigă bine, dar nu se trăieşte numai din asta. Este nevoie de un loc de muncă stabil, de un venit lunar sigur pe care să te bazezi, şi să adaugi profitul rezultat din acest meşteşug pentru un trai decent (…) Este o muncă curată, care nu îţi cere o investiţie prea mare… nu am nevoie decât de chişiţă, ceară, ouă, o flacară şi… inspiraţie. Şi timp. Şi voinţă, şi răbdare (…) Multe lucrări ale mele au ajuns şi peste hotare, unele sunt pe la muzee, altele sunt în vitrinele multor amatori de artă populară”, povestește Celica Nistor.
Toate aceste realizări ale meșteșugului popular trebuie cunoscute și apreciate. Pentru aceasta creatoarea populară din Rogojești a participat la zeci de expoziții, târguri și evenimente culturale atât în țară, cât și în străinătate. Astfel, renumele dânsei și a meșteșugului românesc au ajuns la loc de cinste în toată lumea. De fiecare dată când are ocazia transmite copiilor, tinerilor, doritorilor cu drag de tradiție acest meșteșug. Priceperea, marea-i pasiune și perseverența i-au fost răsplătite prin numeroase premii, diplome și trofee.
LIA PINTILIE