De la începuturile organizării moderne a cooperației meșteșugărești și până la provocările economiei de astăzi, istoria UCECOM este, în fond, o idee simplă: aceea că oamenii pot face mai mult împreună decât separat. La 75 de ani de la înființarea sa, putem spune că această idee nu aparține trecutului. Dimpotrivă, într-o economie confruntată cu transformări tehnologice, presiuni concurențiale, schimbări demografice și nevoia de a păstra activitatea economică în comunități, cooperarea reprezintă una dintre soluțiile viitorului.
La 9 octombrie 1951, la „Palatul Societății pentru Răspândirea Științei și Culturei” (actuala clădire a Ateneului Român), peste 300 de delegați reprezentând 101.944 de cooperatori meșteșugari din 770 de cooperative (217 numai din București), au participat la Congresul în urma căruia lua oficial naștere Uniunea Națională a Cooperației Meșteșugărești – UCECOM.
Printre alții, au fost invitați la acest congres acad. prof. Petre Constantinescu-Iași (vicepreședinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale), Chivu Stoica (vicepreședinte al Consiliului de Miniștri și ministru al Industriei Metalurgice) și Lotar Rădăceanu (ministrul prevederilor sociale). Congresul a ales un Consiliu General (format din 55 de membri) și un Comitet Executiv (9 membri).
Primul președinte al UCECOM a fost desemnat Ilie David, iar vicepreședinți: Ion Smeureanu, Emeric Cozma și Dumitru Tubic.
Pe parcursul Congresului, care s-a desfășurat în 3 zile consecutive (!), au luat cuvântul 36 de reprezentanți ai cooperativelor meșteșugărești și uniunilor acestora din Arad, București, Brăila, Craiova, Cluj, Deva, Dorohoi, Fălticeni, Galați, Ploiești, Pitești, Iași, orașul Stalin (Brașovul de azi), Timișoara, Târgu Mureș și Satu Mare. În total, la București au fost prezente 33 de uniuni fondatoare din 16 județe, acoperind cinci domenii principale de activitate ale meșteșugarilor.
Mai mult decât o instituție
Istoria UCECOM înseamnă trei sferturi de secol în care România s-a schimbat radical, în care economia a trecut prin sisteme și modele diferite, în care meseriile, tehnologiile, piețele și comportamentul consumatorilor s-au transformat, uneori lent, alteori într-un ritm amețitor. La rândul ei, cooperația meșteșugărească a trecut prin toate aceste transformări, păstrând, însă, un element care îi definește identitatea: ideea de asociere în jurul unui interes economic comun.
A face din UCECOM o temă de dezbatere înseamnă, înainte de toate, a vorbi despre o parte importantă a istoriei cooperației meșteșugărești românești.
De-a lungul deceniilor, societățile cooperatiste au dezvoltat activități de producție, servicii, reparații, artizanat, confecții, încălțăminte, prelucrarea lemnului și a metalului, activități comerciale și numeroase alte ocupații care răspundeau nevoilor concrete ale oamenilor și comunităților. În multe localități, de altfel, cooperativa nu era doar o entitate economică – reprezenta locul în care se învăța o meserie și putea fi transmisă mai departe.
Iată, așadar, de ce istoria cooperației meșteșugărești nu poate fi redusă la o succesiune de cifre, structuri și reorganizări. În spatele poveștii se află oameni, profesii, ateliere, produse, servicii, familii și o comunitate.
Încă de la începuturi și până în ziua de azi, UCECOM a avut tocmai rolul de a asigura cadrul în care această lume economică să poată fi reprezentată, susținută și apărată. În forma sa actuală, rezultată din procesul de reorganizare început după adoptarea Legii nr. 1/2005, UCECOM continuă să își asume reprezentarea cooperației meșteșugărești atât în relația cu autoritățile și instituțiile statului, cât și în raport cu organizațiile cooperatiste din țară și din străinătate.
Dar, o aniversare de 75 de ani nu este doar despre trecut, ci trebuie să atingă și ceea ce urmează.
O idee veche într-o lume foarte nouă
La prima vedere, cuvinte precum „asociere”, „solidaritate”, „cooperare” sau „interes comun” pot părea desprinse dintr-un vocabular economic al altor vremuri. Dar, în realitate, este exact invers.
Într-o economie de piață dominată de competiție, concentrarea capitalului și dezvoltarea unor platforme capabile să conecteze milioane de oameni, problema dimensiunii devine din ce în ce mai importantă. Un mic producător, un meseriaș, un prestator de servicii sau un antreprenor local are dificultăți reale atunci când trebuie să negocieze singur cu furnizori mari, să investească în tehnologie, să își promoveze produsele, să pătrundă pe piețe noi sau să țină pasul cu schimbările legislative și fiscale.
Iar aici intervine forța cooperației – împreună, lucrurile chiar se pot schimba!
Și ajungem, astfel, la una dintre ideile fundamentale ale cooperației: resursele individuale pot dobândi o forță economică mult mai mare atunci când sunt puse în comun, fără ca persoana să dispară în spatele organizației.
Cooperativa nu înseamnă anularea inițiativei individuale, ci transformarea ei într-o forță colectivă. Iar România prezentului are nevoie de întreprinderi locale rezistente, de locuri de muncă stabile, de meserii păstrate și modernizate, de capital autohton și de comunități capabile să producă valoare. Iată de ce această idee trebuie privită, din nou, cu maximă seriozitate.
Nu întâmplător, Organizația Internațională a Muncii consideră cooperativele relevante pentru ocupare, muncă decentă, incluziune și reziliență economică. Recomandarea OIM privind promovarea cooperativelor vorbește explicit despre rolul acestora în crearea de locuri de muncă, mobilizarea resurselor și dezvoltarea economică și socială.
Cu alte cuvinte, cooperarea nu este o relicvă economică – este un model care poate răspunde unor probleme foarte actuale.
România are nevoie de meserii
Toată lumea susține că România are nevoie de meserii. De acord, dar, înainte de toate, are nevoie de oameni care știu să le facă și să le transmită mai departe.
V-ați gândit vreun moment că poate una dintre cele mai importante mize ale cooperației meșteșugărești pentru următorii ani este tocmai aceasta – reconectarea economiei cu meseria?
Într-o societate în care mare parte a valorii economice este produsă prin servicii digitale, automatizare și tehnologii bazate pe inteligență artificială, lucrul făcut de mâna și priceperea omului nu își pierde valoarea. Iar în anumite domenii, poate chiar să crească. Un pantofar bun, un croitor, un tâmplar, un electrician, un mecanic, un ceramist, un bijutier, un specialist în reparații sau un meșter artizan reprezintă mai mult decât o profesie; el este o formă de capital uman care nu se construiește peste noapte.
De aceea, viitorul cooperației meșteșugărești înseamnă nu neapărat protejarea tradiției, cât modernizarea meseriilor. Atelierul de „mâine” arată foarte diferit de atelierul de „ieri”: poate avea un site, o platformă de vânzare online, servicii de livrare, promovare pe rețele sociale, instrumente de proiectare digitală, utilaje moderne și clienți din afara României.
Dar, în centru va rămâne mereu aceeași relație dintre om, pricepere și produs.
De la apărarea sectorului la construirea viitorului
După 75 de ani de existență, întrebarea esențială pentru UCECOM nu mai este „ce am reprezentat?”, ci „de acum înainte, ce putem construi?”. Răspunsul trebuie căutat împreună, căci nu are cum să vină exclusiv de la o structură centrală. Viitorul cooperației meșteșugărești din România se construiește în fiecare SCM din țară, în fiecare atelier, în fiecare comunitate și, mai ales, prin capacitatea entităților cooperatiste de a colabora între ele.
Aici va avea UCECOM rolul cel mai mare: de platformă de reprezentare, de expertiză, de dialog și de dezvoltare.
Pe o piață care aduce schimbări rapide, iar promovarea și accesul la client costă din ce în ce mai mult, cooperarea poate însemna promovare comună, platforme și piețe comune. Și, nu în ultimul rând, avem în vedere și aspectul financiar: într-un moment în care multe întreprinderi mici se confruntă cu dificultatea de a investi singure, cooperarea înseamnă o forță financiare nesperată.
Iată, așadar, una dintre lecțiile pe care modelul cooperatist le oferă unei economii moderne: nu orice problemă trebuie rezolvată individual. În 75 de ani de existență, UCECOM a mizat pe lecția asocierii, care ne spune că, în vremurile cu resurse limitate, capacitatea de a le pune în comun și a dezvolta noi oportunități este cheia depășirii oricărei crize.
75 de ani de UCECOM înseamnă o și mai mare responsabilitate
Pentru noi, aniversarea UCECOM înseamnă o și mai mare responsabilitate. 75 de ani este o vârstă care justifică privirea înapoi, dar nu permite rămânerea în trecut. Are dreptate cel ce afirmă că istoria trebuie cunoscută și respectată pentru că oferă identitate, dar nu e greșit nici să spunem că o organizație care reprezintă un sector din economia națională trebuie să aibă și capacitatea de a anticipa schimbarea.
România de astăzi este o țară împovărată de griji și nevoie. Oricât ne displace, realitatea trebuie privită drept în față, așa cum e ea, și nu fardată. Ne trebuie economie locală, ne lipsesc locurile de muncă, avem nevoie de antreprenoriat, de meserii, capital, de solidaritate și de comunități mai puternice.
Tocmai de aceea cooperația poate fi mai mult decât un principiu înscris într-un statut. Poate fi o strategie pentru întreprinderile care vor să reziste, dar și o șansă pentru oamenii care caută un loc de muncă în comunitățile lor. Și, de ce nu, o oportunitate pentru tinerii care vor să transforme meseria în carieră.
Cred că acesta este cel mai important mesaj pe care UCECOM îl poate transmite mai departe, la aniversarea sa: cooperația meșteșugărească nu aparține trecutului, ci viitorului, dacă avem inteligența să o adaptăm prezentului!
La mulți ani, UCECOM!
CITEȘTE ȘI:
Lecții de la cooperativele din Belgia și India
SCM Arta Lemnului – tradiția care dă valoare lemnului și continuitate cooperației