Într-o țară cu o istorie culturală atât de bogată și care se mândrește cu tradiții și identitate proprie, cooperația meșteșugărească ar trebui să fie un pilon strategic în dezvoltarea economiei locale și în conservarea patrimoniului imaterial, transmițând valori puternice viitoarelor generații. Din păcate, în România, acest sector vital este adesea ignorat în strategiile publice, marginalizat în cadrul legislativ și lăsat să se stingă lent, în tăcere.
Cooperativele meșteșugărești nu sunt doar forme asociative cu valențe economice. Ele joacă un rol social, cultural și formativ profund, fiind spații în care se transmit meserii tradiționale, se oferă locuri de muncă pentru persoane defavorizate, iar produsele finite contribuie la identitatea vizuală și economică a comunităților locale.
Posibile direcții de consolidare și modernizare
Vorbim, așadar, de o formă de solidaritate socială, o „casă” a autenticității românești, cu valoare adăugată pentru comunităţile locale.
Astăzi, însă, acest sector se află la o răscruce importantă: avem, pe de o parte, nevoia de a proteja tradiția și identitatea culturală, iar pe de altă parte, necesitatea adaptării la noile cerințe economice și tehnologice.
Pentru a răspunde mai bine realităților actuale și oportunităților aduse de economia digitală și circulară, se simte nevoia abordării problemei dintr-o perspectivă nouă, care să aducă viziune modernă și predictibilitate. Binenţeles, în niciun context nu trebuie pierdută din vedere Legea nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației, care reglementează în prezent activitatea din sector, precum şi celelalte norme secundare sau ordine de ministru care interferează cu aceasta.
Dat fiind contextul actual, am identificat câteva posibile direcții prin care statul român poate ajuta la consolidarea sectorului cooperatist:
- Stimulente fiscale – acordarea de facilități pentru societăţile cooperative care creează locuri de muncă pentru persoane vulnerabile, păstrează meserii tradiționale și/sau oferă programe de ucenicie. Exemplele europene pot fi luate drept model de autoritățile noastre;
- Acces real la finanțare europeană și națională – numeroase programe dedicate modernizării atelierelor, digitalizării și promovării produselor pe piețele externe pot oferi un nou impuls acestui sector;
- Integrarea în strategiile de dezvoltare, inclusiv cele de natură turistică – cooperativele pot deveni parteneri strategici în proiecte de turism cultural și educație patrimonială;
După cum bine cunoaștem, reglementările actuale din România sunt rigide și insuficient adaptate realităților economice atât de dinamice. Statul nu oferă niciun fel de reduceri fiscale, scutiri sau scheme de ajutor dedicate exclusiv acestui segment – deși cooperativele au un scop social evident – și nici nu încurajează formarea profesională, pierzându-se, astfel, o oportunitate-cheie de regenerare a forței de muncă specializate.
Pact real pentru revigorarea cooperației
Or, într-o economie care se confruntă cu exodul forței de muncă, dispariția meseriilor tradiționale și declinul societății tradiționale românești, această abordare pasivă a autorităților echivalează cu un abandon programat.
O nouă viziune politică și administrativă ar fi binevenită pentru îmbunătățirea situației de fapt. Cooperația nu trebuie tratată ca o relicvă a trecutului, ci ca o resursă strategică pentru viitorul economic, cultural și social al României. Fiecare atelier închis înseamnă nu doar pierderea unui loc de muncă, ci dispariția unei părți din identitatea noastră națională.
Poate că acum este momentul ca de la cel mai înalt nivel să se renunțe la ambiguitate și să se inițieze un pact real pentru revigorarea cooperației (iar cea meșteșugărească ne interesează, de bună seamă, cu prioritate!), bazat pe legislație clară, finanțare sustenabilă și recunoașterea pe care acest sector o merită cu prisosinţă.
CITEȘTE ȘI: