Parlamentul Greciei a adoptat, de curând, o lege importantă și cu impact imediat în economie, care permite angajatorilor din sectorul privat să extindă durata zilei de lucru până la 13 ore, cu aplicare maximă de 37,5 zile pe an și un plafon de 48 de ore pe săptămână, calculate ca medie pe patru luni. Orele suplimentare vor fi compensate cu un bonus de 40%, iar refuzul angajaților de a lucra peste program nu poate atrage concedierea.
Așa cum ne-a obișnuit de-a lungul anilor, măsura a stârnit ample proteste și greve generale în Grecia, sindicatele criticând ceea ce au numit o „supraexploatare” a forței de muncă și o afectare a echilibrului dintre viața profesională și cea personală. Dar, în același timp, guvernul elen a replicat că legea vine în sprijinul consolidării sectorului privat, într-o perioadă în care economia națională se confruntă cu provocări importante.
Context economic dificil
Înainte de toate, trebuie spus că Grecia se află într-un punct delicat: deși a depășit criza datoriei externe, care a marcat perioada 2009-2018, salariile rămân sub nivelul de dinainte, iar costul vieții continuă să crească. În prezent, aproape o cincime dintre eleni lucrează peste 45 de ore pe săptămână, iar puterea de cumpărare se situează mai degrabă în partea de jos a clasamentului din Uniunea Europeană.
Dat fiind contextul în care a ajuns țara, Parlamentul a decis că măsura necesară pentru a răspunde deficitului de forță de muncă calificată și pentru a menține competitivitatea companiilor este extinderea programului unei zile de lucru la 13 ore.
Noua lege mai prevede și posibilitatea fragmentării concediului anual, programe săptămânale flexibile, angajări rapide prin aplicații mobile și chiar încheierea unor contracte pe termen scurt. Scopul asumat îl reprezintă adaptarea rapidă la nevoile economice urgente, oferind în același timp protecții pentru angajați: nicio persoană nu poate fi obligată să lucreze peste program și refuzul de a face acest lucru nu atrage sancțiuni.
Comparativ cu alte state europene, decizia luată de Grecia poate părea una atipică, de mers pe contrasens: în timp ce în majoritatea țărilor UE se discută despre reducerea duratei săptămânii de muncă, autoritățile elene aleg, iată, să ofere mai multă flexibilitate sectorului privat, ca răspuns la problemele economice și demografice apărute în țară.
O lecție pentru România
Experiența Greciei poate fi privită ca un exemplu de abordare fermă în fața dificultăților economice și tocmai din acest motiv am ales să prezentăm/analizăm această știre.
În vremuri complicate, deciziile curajoase, chiar dacă par controversate, pot fi menite să salveze locuri de muncă, să sprijine firmele și să stabilizeze economia. Iar pentru România și, de ce nu, sectorul cooperației meșteșugărești, observarea acestor practici externe poate servi ca stimulent de reflecție: adaptarea rapidă, flexibilitatea responsabilă și înțelegerea contextului economic nu sunt doar principii teoretice, ci instrumente esențiale care ajută la menținerea activității și protejarea intereselor colective.
Fără a impune rețete sau comparații directe, exemplul grec arată că acțiunile strategice și măsurile bine calibrate au menirea de a ajuta în traversarea unor perioade dificile.
Iar dacă ne referim strict la cooperație, ei bine, aici, la fel ca-n economie, tocmai solidaritatea și planificarea riguroasă reprezintă cheia pentru a depăși provocările vremurilor.
Laurențiu Teodorescu