Sari la conținut
Prima pagină » Revista ViațaCM » ȘTIRI de azi pe mâine » Descoperire fantastică: brevetele lui Alfred Nobel!

Descoperire fantastică: brevetele lui Alfred Nobel!

Douăsprezece brevete inventatorului suedez Alfred Nobel, pierdute timp de o jumătate de secol, au fost găsite în această vară în casa de vacanță a unui cuplu din Suedia.

Alfred Nobel, părintele dinamitei, a deținut câteva sute de brevete în diferite țări. Acestea se refereau în mare parte la metode de producere și utilizare a explozibililor pe bază de nitroglicerină.

„Am primit un telefon de la cineva care lucra la o casă de licitații și care ne-a spus că un cuplu din Blekinge, sudul Suediei, a găsit documentele în casa lor de vacanță. După ce le-am recuperat, am examinat aceste documente și ne-am dat seama că erau de mare importanță. Vrem să le păstrăm pentru generațiile viitoare. Când răsfoiești astfel de hârtii, îți faci o idee despre cum era viața acum 150 de ani și despre cum a călătorit și a lucrat Alfred Nobel prin Europa”, a declarat Hanna Stjärne, șefa Fundației Nobel.

Acordate din 1901, Premiile Nobel recunosc meritele persoanelor care au lucrat „în beneficiul umanității”, în conformitate cu dorințele creatorului lor.

Originea explozivă a celor mai rapide stele

Oamenii de știință israelieni și germani au descoperit modul în care unele dintre cele mai rapide stele din Univers ating viteze incredibile, a anunțat Institutul „Technion”.

Folosind simulări computerizate 3D avansate, cercetătorii au aflat că aceste stele hiperveloce, care sunt rămășițe stelare mici și dense ce se deplasează cu viteze de peste 2.000 km/secundă, sunt lansate prin intermediul unor evenimente explozive numite detonații duble. Fenomenul apare atunci când două stele neobișnuite orbitează una în jurul celeilalte, iar explozia stelei mai grele aruncă în spațiu, cu o viteză extraordinară, bucata rămasă din steaua mai ușoară, au explicat autorii studiului.

Pe măsură ce steaua mai ușoară este parțial distrusă, steaua mai grea suferă o explozie cu dublă detonare, aruncând rămășițele supraviețuitoare ale companionului său în spațiu la viteze hiperveloce ce depășesc 2.000 de kilometri pe secundă – suficient de rapide pentru acele resturi să scape de atracția gravitațională a Căii Lactee.