Vorbim mereu despre oameni și locuri, personalități marcante din trecutul țării, care și-au pus amprenta asupra evenimentelor trăite. Însă nu reușim să-i scoatem în evidență chiar pe toți, așa că în numărul de față ne-am propus să facem o reparație prezentându-l pe filosoful, economistul și sociologul Ștefan Zeletin, pseudonimul lui Ștefan Motăș, din Burdusaci, Bacău. Prin munca depusă și eforturile conjugate ale mai multor apropiați, Zeletin a pus o cărămidă la fundația cooperației românești.
Ştefan Zeletin este printre cele mai cunoscute nume ale liberalismului teoretic românesc interbelic, o personalitate care în întreaga ei activitate a căutat să arate că singura cale pentru modernizarea României o reprezintă capitalismul. Ideologia căreia i-a rămas fidel a fost aceea conform căreia capitalismul autentic nu se poate construi decât de o burghezie naţională în strânsă legătură cu burghezia europeană. În acest sens, Zeletin a susținut întotdeauna că țara are nevoie de un partid liberal puternic la conducere şi de o doctrină care să inspire guvernarea luminată, bazată pe dezvoltarea cât mai rapidă a industriei autohtone.
Provenind dintr-o familie numeroasă de ţărani răzeşi înstăriţi, neamul Motăș, Ștefan și-a ales drept pseudonim pârâul Zeletin care traversează satul natal. În 1914, Ștefan Zeletin și-a luat doctoratul cu magna cum laudae la Universitatea din Berlin; cu doi ani înainte terminase cu 10 Facultatea de Filosofie şi Filologie clasică din Iaşi, unde s-a întors în 1915, ca profesor de filosofie.
În lucrarea „Burghezia română, originea şi rolul ei istoric”, scoasă în 1925, Zeletin a întreprins o investigaţie cuprinzătoare asupra cauzelor care au determinat dezvoltarea României moderne. El a legat acest proces de introducerea capitalismului de tip occidental în Principatele Române, iar despre Revoluția de 1848 și Constituția din1866 spunea că sunt repere care i-au asigurat supravieţuirea. În acest sens, insistând asupra evoluţiei României spre civilizaţia industrială, Ştefan Zeletin milita pentru dezvoltarea cooperației în țara noastră, văzută ca pion esențial al viitoarei existențe europene românești.
Iată ce afirma un filosof: „Viitorul nostru este legat de această chestiune vitală pentru noi: ne trebuie o mare industrie!”. De asemenea, teoreticianul Șfean Zeletin considera atunci că România întrunește condiţiile necesare industrializării: are resurse de materii prime, specialişti, capital, forţă de muncă și o piaţă internă în plină dezvoltare, mai ales prin apariția primelor cooperative meșteșugărești la nivel național.
Într-o perioadă în care teoria idealist-eclectică a factorilor predomina în literatura sociologică românească, Zeletin a susţinut un punct de vedere determinist în sociologie, care venea în opoziţie cu concepţiile conservatoare – și anume acela că organismele suprastructurale burgheze sunt produsul necesar al transformărilor social-economice. Astfel, filosoful cu rădăcini în țărănimea răzeșească a Moldovei afirma peste tot rolul permanent progresist al burgheziei, astfel justificând procesul de spoliere a maselor ţărăneşti ca izvor necesar al acumulării capitaliste. „Problemele care se ridică în faza actuală dezvoltare a României sunt de natură revoluţionară, dar burgheză, nu revoluţionar-proletară”.