În biografia marelui sculptor Radu Aftenie există o etapă care, deși discretă în aparență și, poate, mai puțin cunoscută publicului larg, i-a marcat decisiv drumul profesional: angajarea sa la Direcția de Artă Populară și Artizanat din cadrul UCECOM. Acest loc a fost nu doar o instituție administrativă, ci o veritabilă punte între arta academică și meșteșugul popular, între tinerii artiști ieșiți din școlile de arte plastice și comunitățile de creatori tradiționali din întreaga țară.
În urmă cu câţiva ani sculptorul Radu Aftenie a acordat un interviu în care a evocat tocmai această etapă esențială a formării sale. Descoperind interviul și recitindu-l, devine limpede că episodul petrecut la Direcția de Artă Populară și Artizanat din cadrul UCECOM nu a fost o simplă inițiere, ci o experiență care i-a modelat definitiv sensibilitatea artistică.
Direcția de Artă Populară și Artizanat a funcționat ca o structură de specialitate a UCECOM, având misiunea de a coordona, stimula și promova creația artistică în zona meșteșugului tradițional și a artizanatului modern. În cadrul acesteia, într-un spațiu în care inovația se împletea cu tradiția, se regăseau inclusiv artiști profesioniști. Pe de o parte se asigura valorificarea modelelor și a tehnicilor strămoșești – sculptură în lemn, olărit, țesături, icoane pe sticlă, obiecte decorative. În același timp era deschisă posibilitatea unor reinterpretări contemporane, pe măsura cerințelor pieței și a gustului artistic al vremii. Direcția de Artă Populară și Artizanat organiza deplasări de documentare, tabere, expoziții și comenzi, încurajând tinerii artiști să intre în contact direct cu izvoarele vii ale culturii populare.
Radu Aftenie, un sculptor în inima cooperației
Proaspăt absolvent al Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, Radu Aftenie a pășit în lumea profesională prin această instituție. Sub îndrumarea conducerii, care l-a sprijinit și i-a oferit libertatea de a explora, Aftenie a avut șansa să colinde țara, „furând” meserie de ici şi de colo.
El însuși povestea în interviul amintit: „Am fost angajat la Direcția de Artă Populară și Artizanat din UCECOM, unde directoarea Olga Horșia mă impulsiona artistic. Am colindat țara, în diferite zone, de la Săpânța la Gorj, din Hurezu până la Suceava. Discutam cu meșterii populari care m-au influențat. La Săpânța l-am cunoscut pe artistul Vida Geza, împreună cu care am sculptat și eu una dintre figurile lucrării sale de la Moisei. Sigur că după ce lemnul s-a putrezit, maestrul a turnat lucrarea în bronz”. Este clar că acea perioadă a reprezentat un moment de maturizare artistică și un exemplu al felului în care cooperaţia meșteșugărească devenea un spațiu de întâlnire între generații și stiluri artistice.
Însă aceste călătorii nu erau simple excursii. Ele însemnau lecții vii de artă și cultură, unde tânărul sculptor învăța direct de la meșterii satelor – oameni care transmiteau mai departe cunoștințe vechi de secole, cristalizate în forme, culori și simboluri.
Experiența a lăsat urme adânci în sensibilitatea artistică a lui Aftenie, influențând ulterior atât alegerea temelor, cât și modul în care a tratat materialul – lemnul, piatra sau bronzul.
UCECOM, o școală alternativă pentru artiști
Pentru mulți tineri absolvenți, UCECOM a fost mai mult decât un loc de muncă: a fost o școală alternativă de formare. Dacă în academii se învățau regulile și disciplinele artei, în cooperaţia meşteşugărească se descopereau rădăcinile vii ale tradiției românești și se cultiva apropierea de comunitate.
În cazul lui Radu Aftenie, perioada respectivă a pus bazele unei sensibilități aparte pentru personajele istorice și figurile transilvănene, care aveau să devină ulterior tema centrală a operei sale. Experiența din cooperaţie i-a arătat că arta nu trăiește doar în sălile muzeelor, ci și în curțile satelor, în mâinile meșterilor și în sufletul oamenilor. Exemplul dovedește cât de importantă a fost cooperaţia meșteșugărească în susținerea și formarea artiștilor români. Prin structurile sale, UCECOM nu doar că a păstrat tradiția, ci a oferit un cadru de afirmare tinerilor creatori, contribuind astfel la continuitatea și modernizarea artei românești.