Unul dintre cele mai frumoase obiective arhitecturale ploieştene ale secolului trecut, așa este descris Pasajul „Cooperativa” de către cei care cunosc povestea. S-a vrut a fi o replică locală a renumitului pasaj Macca-Villacrosse, din București, motiv pentru care marele arhitect Gheorghe Mandrea (cel care a ridicat Foișorul de Foc și a restaurat Mănăstirea Sinaia) a fost adus să supervizeze lucrările.
Inaugurarea „pasagiului” s-a făcut undeva la 1900 (chiar 1895, după unele surse) și, la început de veac 20, impunătoarea clădire din inima acestui oraș – Ploiești – cu ambiții nedisimulate de autonomie statală („Republica de la Ploiești”) adăpostea o serie de prăvălii cu nume faimoase în epocă, dintre care una era chiar de viță „regală”.
Cu timpul, după cum îi spune și numele, Pasajul „Cooperativa” a devenit casă și pentru atelierele micilor meșteșugari locali: „Croitoria bărbătească Ionel Ardac”, „Croitoria de dame Maria Rădulescu”, „Croitoria Fraților Mucenic”, „Laboratorul specializat pentru radio”, al lui Gheorghe Matache, „Ceasornicăria CFR”, a lui Susănescu N. Nicolae, sau „Ceasornicăria Kromer Iosif”. În perioada interbelică, și-au găsit loc în Pasajul „Cooperativa” ceaprăzăriile „La Bucureșteanu’” și „Gică Bucureșteanu’”, „Atelierul de lingerie Louisa Singer Visa”, frizeria „Elita”, a lui Stefan Kreib, și coaforul „Ketty”, deținut de Miloș Dumitru, ca și manufactura „Princesa Perl Wolf”, atelierul „Electro”, al lui Delvis Iosif, dar și sediul „Reprezentanței de Comerț și Industrie” ori „Biroul de Agentură și Comision Fulger”, al lui Aurelian Costică.
Tot în aceeași clădire situată vis-a-vis de „Hahamul” comunității iudaice a funcționat până târziu, în anii '70, și singurul anticariat din Ploiești.
În fine, într-una dintre sălile mari fusese amenajată la inceput și o sală de teatru, în care uneori liderii Partidului Conservator țineau ședințe „conspirative”, punând țara la cale.
Lovit, dar nu pus la pământ, de bombardamentele americane din cel de-Al Doilea Război Mondial, „Pasajul Cooperativa” a fost zdravăn avariat de cutremurul din 4 martie 1977. Clădirea a dispărut, iar pe locul ei trece în prezent strada C.D.Gherea.
În urmă a mai rămas doar parfumul unei epoci mai curate, mai bune și, cu siguranță, mai prospere din istoria României.