La 38 de ani, în plină tinereţe creatoare, destinul guvernat de ghinion al geniului care a scris nemuritoarea piesă „Steaua fără nume” este curmat de un banal camion. Viața lui Mihail Sebastian a fost jucată la ruletă de zei infami pentru care ființa de jos e doar o sursă de distracție ocazională. Manuscrisul romanului „Accidentul” i-a fost furat, fiind nevoit să reia cartea de la zero. Îndrăgostit ca un nebun de superba actriţă Leny Caler gustă din pocalul cu venin ce i-l întinde marea iubire.
În 1945, numele lui Mihail Sebastian era binecunoscut românilor. Scriitor de succes, piesele sale se jucau pe marile scene ale țării, astfel că mulți vorbeau despre tânărul publicist pe care îl așteaptă mulţi ani de carieră înainte. L-a așteptat, în schimb, pe 29 mai, un camion, care a trecut peste el în dreptul liniei de tramvai de pe Bulevardul Regina Maria, din Capitală. Ziua începuse, ca de obicei, cu o masă la restaurant împreună cu părinţi. A plecat de acolo îndreptându-se spre Universitate, unde urma să ţină o conferinţă. „În dreptul bisericii Sf. Ilie, a traversat strada. La mijlocul ei, a fost surprins de o autodubă ce se apropia cu o viteză fantastică. În ultimul moment, sperând că totuşi bolidul ameninţător îl va ocoli, Mihail Sebastian s-a oprit, înfruntând cu privirea pericolul. Şoferul, care a observat abia în ultimul moment primejdia, a încercat sa stopeze, însa frânele n-au răspuns la comandă. Maşina a lovit lateral pe Mihail Sebastian, proiectându-l pe caldarâm. Mașina era condusă de proprietarul ei, Ion Zapodeanu. Imediat, trecătorii i-au sărit în ajutor şi cu o altă maşină a fost transportat la dispensarul dr. Gâdei. S-a constatat fractura bazei craniului şi, cu toate îngrijirile ce i s-au dat, Mihail Sebastian a murit peste câteva minute, la orele 3.15”, scria pe 1 iunie 1945 revista „Cortina”.
În cartea „Foste adevăruri viitoare”, scriitorul D.I. Suchianu notează că accidentul lui Mihail Sebastian „a venit după un şir lung de mari necazuri: i-a ars casa de două ori, i s-a furat valiza unde avea unicul exemplar al unui roman pe care îl terminase şi lucrase la el cinci ani”.
Pe numele adevărat Iosif Hechter, Sebastian s-a născut la Brăila, într-o familie evreiască. Era, de fapt, un evreu vânat de antisemiţi şi renegat de cei cu aceeaşi origine. Începând cu 1940 a cunoscut prigoana nazistă – interzis ca ziarist, a rămas și fără licenţa de avocat, iar piesele sale n-au mai fost jucate pe scenele teatrelor. Fără voia sa, a primit titulatura de „evreul improbabil”, asta deoarece l-au renegat chiar și ai lui, deoarece vedeau în el un trădător apropiat de Partidul Comunist (în 1944), grație relației de prietenie cu Lucreţiu Pătrăşcanu.
Pe plan personal, Mihail Sebastian cade răpus pe altarul iubirii neîmpărtășite. Se îndrăgostește de Leny Caler, una dintre frumuseţile Bucureştilor între cele două războaie, dar faimoasa actriță, fosta parteneră a lui Camil Petrescu, era deja căsătorită cu Scarlat Froda. L-a apreciat, totuși, pe Mihail, dar ca scriitor, nu ca bărbat. „În entuziasmul şi graba tinereţii mele, n-aveam dorinţă mai vie decât să cunosc, cât mai curând, autorul al cărui scris mă fermeca, mă tulbura, chiar. Şi, într-o bună zi, mi-a fost prezentat. Am fost surprinsă şi, de ce să nu mărturisesc, chiar puţin dezamăgită când l-am văzut. Nu-mi venea să cred că tânărul din faţa mea, timid, stângaci și cu o înfăţişare insignifiantă este autorul, talentatul autor al articolelor din ziare, al nuvelelor care mă încântaseră”, scria Leny în jurnalul intim după întâlnirea cu Mihail Sebastian.
Povestea lor de dragoste a ars intens doar în sufletul scriitorului. Ca orice văpaie neîntreținută, s-a stins sub nepăsarea și greutatea egoului actriței Leny Caler.