Despre Dumitru Vasescu nu sunt foarte multe informații, dar chiar și așa este suficient ce se știe. Și anume că în 1880, el a fost primul român care a construit o mașină. Și, mai mult, s-a plimbat cu ea pe străzile Parisului, asta cu mult înainte ca lumea auto să însemne alde Ford, Benz și Daimler! Născut la Iași în 1859, Văsescu a pornit din adolescență spre Franța, acolo unde își dorea să studieze ingineria la „Ecole Centrale”. După terminarea studiilor, reușește să se angajeze și cu primii bani câștigați pune bazele unui atelier pe strada Michelet. Era în 1875 și avea doar 16 ani!
În micuțul său loc de experimentat, își propune să construiască un automobil cu care să se deplaseze pe pământ sau calea ferată. Pe atunci, tramvaiele și locomotivele cu aburi deja existau, dar nu și mașini care să circule pe șosele. Se știe că la 1770 Cugnot a realizat primul automobil, dar prototipul nu a ajuns niciodată pe drumurile publice, ci a rulat doar în cadru restrâns, pe drumuri rurale.
După ce a reușit să transpună în realitate schița automobilului său, Dumitru Văsescu a scos „dihania” pe străzile Parisului, undeva la mijlocul lui 1880. Încă de la primele probe a reușit să capteze privirile tuturor trecătorilor, presa vremii fiind în extaz datorită acestei invenții care a trecut de la stadiul de utilaj agricol (așa cum mai văzuseră francezii) la cel de mașină pentru oraș.
Jante metalice cu anvelope de cauciuc
Spre deosebire de alte vehicule asemănatoare care mergeau pe bază de apă sub presiune, automobilul lui Vasescu avea câteva trăsături pe care și azi le întâlnim. Mai exact, jantele metalice cu anvelope de cauciuc. Atunci, la 1880, roțile erau din lemn, iar noțiunea de anvelopă nu se cunoștea deloc. Sistemul de frânare al automobilului Vasescu era compus din două piese mecanice independente care acționau roțile din spate. Aranjamentul autoturismului era unul foarte modern, cu toate componentele în interiorul șasiului. Volanul de direcție se afla în partea dreaptă a mașinii, țevile și manometrele erau ascunse, iar rezervorul de apă era localizat sub scaunul șoferului.
În 1906, Dumitru Vasescu revine în România și ia cu el mașina despre care a scris toată Europa. După ce face mai multe plimbări demonstrative, expune automobilul pe aburi la Școala de Poduri și Șosele din Capitală, unde era profesor.
Aurel Perșu, părintele aerodinamicii
Aerodinamica mașinilor este un domeniu în care marii producători investesc sume imense. Dar primul care a construit o mașină cu adevărat aerodinamică nu a fost nici neamț, nici american, nici rus, a fost românul Aurel Perșu. La 1913, el a terminat ca șef de promoție cursurile Școlii Superioare Tehnice din Berlin-Charlottenburg, iar după numai un an era premiat cu o medalie de Ministerul Instrucțiunii Publice din Germania pentru un studiu avangardist deosebit în domeniul comportării navelor în spațiul cosmic.
La începutul anilor ’20, Perșu a început o muncă asiduă pentru studierea aplicării formei aerodinamice a corpurilor în mișcare la automobile. După multe calcule și experimente, a ajuns la concluzia că forma ideală a unui automobil aflat în mișcare este forma picăturii de apă în cădere. „Aceasta este forma aerodinamică ideală”, le-a spus colaboratorilor săi.
Imediat, Aurel Perșu reușește să breveteze în Germania invenția care l-a făcut celebru – primul automobil aerodinamic din lume.
Deși pentru standardele de azi forma acestui automobil pare hilară, să nu uităm că vorbim, totuși, de o idee inspirată de… picăturile de apă. De aici și denumirea uzuală a mașinii lui Perșu, „Raindrop car” (Mașina cu formă de picătură).
Prototipul original al acestui automobil poate fi văzut și astăzi la Muzeul Național Tehnic „Dimitrie Leonida”, din București. Aurel Perșu a adus automobilul în România parcurgând cu el peste 120.000 km, cu o viteză maximă de circa 80 km/h. Deși mașina nu a fost realizată în serie, uzinele Ford și General Motors au solicitat cumpărarea brevetului, dar fără a garanta însă și construirea ei. Acest fapt l-a determinat pe Aurel Perșu să refuze propunerea.