Puțini știu că, dincolo de activitatea sa științifică, Nicolae Minovici – medic legist, întemeietor al Societății „Salvarea” și al primului spital de urgență din România – a fost și un mare susținător al muncii cinstite și al meseriilor. Într-o perioadă în care Bucureștiul era sufocat de sărăcie și vagabondaj, el a arătat că adevărata demnitate nu se regăsește în întinderea mâinii pentru milă, ci în deprinderea unei meserii.
Când Primăria Capitalei i-a cerut să analizeze fenomenul cerșetoriei, Minovici a realizat un recensământ și a descoperit peste 13.000 de persoane care trăiau din asta. Nu s-a uitat la ei ca la niște paria, ci ca la oameni care aveau nevoie de o direcție. Astfel, i-a împărțit în trei categorii – prefăcuți, bătrâni neajutorați și copii -, iar pe cei mici i-a îndemnat să învețe carte și să deprindă o meserie. Unii au devenit chiar birjari, o profesie foarte respectată atunci, care presupunea responsabilitate, pricepere și spirit de serviciu față de comunitate.
Acest gest vorbește mult despre filosofia sa de viață: munca reprezintă cea mai solidă formă de cooperare socială. Chiar dacă Minovici nu a fost cooperator în sensul clasic, prin felul în care a sprijinit oamenii să deprindă o meserie și prin respectul arătat meseriașilor, el poate fi considerat un promotor al spiritului cooperatist.
Doctorul care și-a pus viața în slujba științei
Născut la 23 octombrie 1868, la Râmnicu Sărat, Nicolae Minovici provenea dintr-o familie numeroasă, influențată puternic de știință prin frații săi Mina și Ștefan. A cochetat inițial cu artele, însă, sub îndemnul lui Mina, a ales să dea la Medicină. Ca student, s-a remarcat prin seriozitate și prin curaj: în 1896, a reușit identificarea unui hoț după urmele lăsate de mâini – prima recunoaștere criminalistică din România pe baza analizării amprentelor.
În 1898 și-a susținut doctoratul cu lucrarea „Tatuajele în România”, după ce a studiat peste 15.000 de tatuaje de pe cadavre. Între 1899 și 1901 și-a completat pregătirea la Berlin, la Institutul de Anatomie Patologică și la Spitalul „Moabit”.
Lucrarea sa din 1904, „Studiu asupra spânzurării”, rămâne unică în literatura medicală românească. Pentru a înțelege ce simte un om aflat în ștreang, Minovici a recurs la metode extreme: s-a spânzurat de 12 ori, cu ajutorul unor colaboratori, pentru câteva secunde. Apoi, și-a notat senzațiile – halucinațiile, șocul electric resimțit în corp etc -, totul în numele științei și al adevărului.
În 1906, după modelul vienez, a fondat prima Societate de Salvare din Balcani, punând în circulație prima ambulanță dotată cu personal medical. Timp de trei decenii, a susținut activitatea aproape exclusiv din resurse proprii. Tot lui i se datorează primul spital de urgență din România, deschis în 1934, al doilea de acest fel din Europa, după cel din Moscova.
Nicolae Minovici nu a fost doar medic și profesor, ci și om de administrație. Ca primar al Sectorului Albastru din București (1927), a pavat străzi, a construit primele toalete publice subterane și a transformat maidanele în parcuri. În 1934 a devenit primar la Băneasa, unde a sprijinit elevii prin burse și pe cei nevoiași prin ajutoare directe.
Și-a donat casa, colecția de artă și o parte din avere Primăriei București și asociațiilor caritabile. În 1905 a înființat propriul Muzeu de Artă Națională, unde a adunat obiecte de artă populară și icoane vechi, dovadă a pasiunii sale pentru cultura tradițională.
Moștenirea lui Nicolae Minovici
În ultimii ani de viață, a militat împotriva imposturii medicale și a ocultismului, avertizând asupra pericolelor sociale și psihologice. S-a stins în 1941, răpus de un cancer de laringe, probabil agravat de experimentele sale tinerești.
Astăzi, numele lui Nicolae Minovici rămâne sinonim cu spiritul de pionierat în medicina legală, în serviciile de urgență și în filantropie. Dar, la fel de important, el a fost un om care a înțeles valoarea meseriei și a încurajat pe cei simpli și deznădăjduiți să își găsească demnitatea prin muncă. În acest fel, chiar fără să fie parte efectivă din mișcarea sau structurile cooperatiste, Minovici poate fi considerat un vizionar al căii cooperatiste în țara noastră.