Numele lui Nicolae Vasilescu-Karpen poate că nu spune prea multe, dar povestea lui merită scoasă la lumină. Și printr-o simplă vizită la Muzeul Tehnic „Dimitrie Leonida”, din Parcul „Carol”, București, descoperim și de ce acest inventator puțin cunoscut a fost un om de geniul. Creația lui este, pe cât de banală, pe atât de sofisticată – o baterie care continuă să funcționeze chiar și la zeci de ani după ce a fost construită. Despre Vasilescu-Karpen, vocile avizate spun că a sfidat legile fizicii, fiind un adevărat vizionar al științei românești.
Pila Karpen sau, cum mai este cunoscută, pila K, este o invenție care nu trebuia să existe la acea vreme, iar „azi” continuă să uimească lumea întreagă. Creația despre care vorbim în articolul de față stă mărturie pentru talentul excepțional și geniul tehnic de care a dat dovadă Nicolae Vasilescu-Karpen.
Pentru cine nu cunoaște ce este pila Karpen, să spunem că acest obiect se aseamănă foarte mult cu o baterie. Dar, la mai bine de 70 de ani de la inventarea sa, tot mai produce o tensiune constantă de 0,33 V, deși nu este conectată la vreo sursă de curent! Experții zic că un astfel de obiect nu poate exista fiindcă intră în conflict cu cel de-al doilea principiu al termodinamicii, referitor la condițiile în care are loc transformarea energiei termice în energie mecanică. Și, totuși, avem un „perpetuum mobile”, dovadă că pila K încă funcționează, la Muzeul Tehnic „Dimitrie Leonida”.
Nicolae Vasilescu-Karpen a venit pe lume la 22 decembrie 1870, la Craiova, iar anul acesta se împlinesc 155 de ani de la nașterea sa. Adus de familie în București, părinții îl înscriu la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele, pe care o termină ca șef de promoție și asta dinaintea împlinirii vârstei de 21 de ani.
În 1904, genialul inventator român își ia și doctoratul la Paris, în Fizică, după care se angajează ca profesor de Electrotehnică la Universitatea din Lille. Nu rămâne decât un an în Franța, revenind la București, tot profesor și tot de Electrotehnică, la prestigiosul institut pe care care îl absolvise cu ani înainte.
Reîntors acasă, în România, Vasilescu-Karpen și-a pus amprenta asupra unei stații de telegrafie la Băneasa, dar a lucrat și la construcția unui tunel lung de trei kilometri lungime, în Capitală. Printre altele, în perioada interbelică a ocupat câteva poziții importante, cum ar fi cea de rector și membru al Academiei Române, iar pentru o scurtă perioadă a fost ministru al Comerțului și industriei în Guvernul Goga.
Fascinat de pilele electrice, românul s-a aplecat, începând cu 1926, asupra studiului existenței electronilor liberi în electroliți și a rolului pe care îl au aceștia în formarea tensiunii electromotoare între două medii diferite aflate în contact. Dintre toate invențiile, cea mai spectaculoasă propunere a sa este o pilă care produce energie la infinit, din mediul ambient. Pila Karpen este formată din doi electrozi din aur pur legați în paralel ca electrod negativ și un electrod pozitiv din aur, în timp ce electrolitul este acid sulfuric de puritate ridicată. Ulterior, în descrierea invenției, Nicolae Vasilescu-Karpen spunea că pila sa are are puterea proporțională cu suprafața electrozilor. S-a vorbit, la un moment dat, că această sursă de energie poate fi folosită în numeroase domenii, inclusiv în astronomie și explorarea spațiului cosmic.
O altă pilă longevivă despre care se știe este cea din experimentul „Clopotul electric de la Oxford”, care funcționează neîntrerupt de peste 150 ani.