Pe scurt, Ion Mihalache, născut în martie 1882, a fost fiu de țărani nevoiaşi, care și-a depășit condiția și a reușit, grație ambiției și devodamentului pentru cauza celor mulți, să ridice pătura socială cea mai de jos. Tânărul învățător din Topoloveni a luptat și în campania din Bulgaria, în 1913, iar mobilizarea din august 1916, când România a intrat în Primul Război Mondial, i-a adus botezul focului în bătăliile teribile din Dobrogea. După luptele din Dobrogea, ostașii musceleni au fost transferați chiar pe frontul de la Câmpulung, unde au trebuit să își apere propriile familii, pământuri și gospodării. A ieșit din război cu gradul de căpitan și a fost trimis peste Prut, cu misiunea de a face propagandă unionistă în satele basarabene.
Ca tânăr plin de năzuințe înalte, Ion Mihalache a cunoscut noi orizonturi care i-au deschis larg drumul în viaţă urmând cursurile de formare a dascălilor. Ambiţiile sale s-au deşteptat odată cu ambiţiile întregii tagme a țărănimii din Muntenia, astfel că a reușit să facă din cămașă și ițari un simbol de pus în fruntea mişcării ţărăneşti. Îndrăzneţ la faptă, dar smerit la vorbă, și-a croit drum până la funcția de ministru. Cumva, a înțeles că a ajunge cineva nu era prea greu, a se menţine acolo era tot ce conta.
Vorbim despre o personalitate marcantă care a rămas în istoria naţională drept principalul reprezentant al ţărănimii pe scena politică interbelică şi un luptător îndârjit pentru drepturile acestei categorii. Cărturarul muscelean, ales la conducerea organizației învăţătorilor din România, a avut cinstea să fie delegatul care a exprimat omagiul acestei categorii profesionale la înmormântarea lui Spiru Haret, părintele școlii românești.
În concepția lui Ion Mihalache, progresul țării nu consta în industrializare, ci în agricultură. Cunoscând în profunzime viaţa economică şi socială din mediul rural, a reușit să pună bazele unui sistem de asociaţii şi cooperative în care ţăranii se înscriau de bunăvoie, pământul rămânând al lor, dar produsele muncii reveneau tuturor. Mihalache a militat pentru ca țăranii cu loturi mici să se asocieze între ei pentru a obține suprafeţe mai mari care să le permită o exploatare eficientă a terenului. Așa a reușit să dezvolte un sistem întreg de cooperative libere la Topoloveni şi în satele din jur. De altfel, la Topoloveni, s-a asigurat că țăranii beneficiază de școli superioare și cămin cultural, de asistență medicală și băi comunale.
Treptat, oamenii s-au dezvoltat, iar în zona Muscelului au apărut și cooperative de meșteșugari. Azi, cooperativa „Muncitoarea”, din Topoloveni, este un exemplu de bună organizare, cu realizări marcante în sectorul cooperației meşteşugăreşti.
Cei care l-au cunoscut pe Ion Mihalache, acest vizionar al cooperației, spun că a fost unul dintre rarii oameni politici care n-a avut ambiţia situaţiilor personale şi nu accepta şefia decât în momente critice, când era evident că el este singurul om indicat să salveze situaţia. Prin tot ce a făcut, a dovedit perseverenţă, dăruire, dârzenie, devotament, pricepere, prudenţă şi îndemânare.
Laurențiu Teodorescu