Henriette Yvonne Stahl, o tulburătoare poveste de viață
Henriette Yvonne Stahl este numele care a întors pe dos deopotrivă viața mondenă și literară a Capitalei în perioada interbelică. De o inteligență nativă sclipitoare și o senzualitate fără pereche, a iubit, dar mai ales a fost iubită, chiar adorată, zic mulți. I s-au dedicat poezii, râuri de versuri au făcut să ofteze mesele cafenelelor și nu puțini au văzut în ea binecuvântarea lui Zeus pentru muritorii acestui spațiu mistic, București.
Născută în 9 ianuarie 1900 la Saint-Avold, regiunea Lorena, H.Y. Stahl provine dintr-o familie franco-bavareză care mai târziu avea să stea la temelia unei adevărate dinastii culturale românești.
Provenind dintr-un neam cu rădăcini bine înfipte în istoria Europei, Henriette a urcat cu ușurință treptele faimei, pășind mândră și conștientă de valoarea ei în înalta societate. Însă primii ani din viață au fost extremi de grei și asta din cauza unor probleme de sănătate avute de mamă la naștere. De altfel, medicii francezi din Saint-Avold nu i-au dat prea mari șanse de supraviețuire. Fire plăpândă, copila a fost trimisă la vârsta de 9 ani să locuiască la țară, în casa ordonanței tatălui ei. Henriette Yvone Stahl era atât de slăbită, arată însemnările apropiaților, încât nu a fost capabilă să înceapă școala. Treptat, ea se va întrema, astfel că familia a înscris-o la un liceu particular, iar apoi drumul a purtat-o spre Conservator.
Dinastia Stahl, la baza culturii românești
Tatăl, Henric Stahl (1877-1942), a emigrat în România la începutul sec. al XX-lea. A debutat în „Moftul român” cu sceneta „Furtună conjugală”. Talentat la scris, nu s-a mulțumit să rămână un simplu expert stenograf și paleograf, așa că a publicat mai multe cărți. Romanul „Un român în Lună” i-a scos la iveală stilul inovativ, iar prin „Bucureștii ce se duc” s-a dovedit a fi un recuperator bonom al memoriei târgului de pe Dâmbovița. Autor de schițe umoristice, călătorii și ghiduri turistice, Henric Stahl a publicat și câteva însemnări din perioada Primului Război Mondial („Spion”).
Mama, Blanche Alexandrine-Boeuve, a avut un fiu dintr-o primă căsătorie. Iar acest Gaston Boeuve este, de fapt, Șerban Voinea, teoretician și ideolog al social-democrației românești interbelice. A emigrat din țară imediat după instaurarea regimului comunist. Dinastia Stahl îl cuprinde și pe fratele mai mic al Henriettei, sociologul austromarxist Henri H. Stahl, fondator al Asociației Criterion, care a fost, alături de Dimitrie Gusti, principala figură a sociologiei românești moderne, cu influență internațională. Eseist și memorialist relevant, Henri H. Stahl s-a remarcat ca unul dintre cei mai mari intelectuali de stânga din România.
În Bucureștiul interbelic, frumusețea Henriettei Stahl nu putea trece neobservată. În 1933, după o aventură cu Panait Istrati, care a lăsat urme în sufletul autorului „Ciulinilor Bărăganului”, superba Henriette devine partenera gelosului Ion Vinea, un cuceritor binecunoscut. Cei doi au o relație vreme de 14 ani, cu unele intermitențe, perioade de scurtă durată în care ambii caută refugiul în brațele altcuiva. Ajunsă la vârsta de 50 de ani, H.Y. Stahl îl cunoaște pe Petru Dumitriu, de două ori mai tânăr, cu care se căsătorește. „Întâlnirea mea cu Petru, între multe întâlniri neobișnuite de-a lungul vieții, a fost poate cea mai ciudată. Oricât mi s-ar fi spus până atunci că sunt frumoasă, că arăt bine, mi-a trebuit, în 1945, un imens curaj să-l accept lângă mine pe acest splendid bărbat, care avea cu 24 de ani mai puțini”, spunea ea la un moment dat.
Ulterior fugii lui Petru Dumitriu în Occident, Henriette a fost arestată și șantajată.
Ei îi datorează literatura română traduceri-reper din John Galsworthy, Emily Brönte și Murasaki Shikibu. Temele erotice, bine ancorate în viața reală, au dat rod și în opera sa, vezi „Steaua robilor”, dar mai ales „Între zi și noapte”, o poveste tulbure de amor, cu tentații pe măsură și o dramă atroce de familie.
Laurențiu Teodorescu