Caius Iacob, românul care uluit Parisul
România a dat lumii mari personalități, iar despre unele s-a vorbit excesiv, intrând în mentalul colectiv pentru meritele și moștenirea lăsate. Alții, dimpotrivă, au preferat să trăiască poate mai simplu și mai retras, într-un ușor con de umbră care, însă, nu le știrbește cu nimic din statuia construită pe muncă, sacrificii și, mai ales, plus valoare adusă societății. Un astfel de personaj a fost Caius Iacob, ilustru nume în matematică, supranumit și părintele mecanicii fluidelor. Calitățile de profesor dăruit formării tinerilor specialiști l-au transformat în legendă; un model de intelectual care și-a înțeles misiunea de om al școlii, al științei și al cetății românești.
S-a născut la Arad, în 1912, ca fiu al ilustrului profesor universitar Lazăr Iacob, delegat oficial la Marea Adunare de la Alba Iulia (1 decembrie 1918). Începute la liceul local „Moise Nicoară”, studiile lui vor fi finalizate la „Emil Gojdu”, în Oradea.
Un adolescent genial
Nici măcar nu împlinise vârsta de 16 ani când a promovat examenul de Bacalaureat cu cea mai mare medie pe ţară, lăsându-i fără replică pe profesori. Vestea s-a propagat cu viteza luminii în toată România, iar din Capitală o delegație trimisă la Oradea l-a convins pe adolescentul Caius Iacob că cel mai bine este să urmeze cursurile Facultății de Matematică din Bucureşti. Înscris în 1928 (la 16 ani), promovează peste trei ani toate examenele, devenind, la 19 ani, licențiat în matematică.
Deja avea o faimă care depășise granițele României, drept pentru care nu-i de mirare că i se oferă șansa să–și dea doctoratul în Franța. Se înscrie la cursurile Facultății de Ştiinţe a Universităţii din Paris, șocându-și colegii cu inteligența sclipitoare de care dă dovadă și care-l ajută să găsească soluții la cele mai complexe probleme de matematică ale momentului. În data de 24 iunie 1935, în fața unei săli pline, Caius Iacob își susţine teza „Sur la determination des fonctions harmoniques conjuguees par certaines conditions aux limites. Applications a l’hydrodynamique” („Cu privire la determinarea funcțiilor armonice conjugate de anumite condiții de limită. Aplicații pentru hidrodinamică”), avându-l drept coordonator pe renumitul profesor Henri Villat. Aplauze prelungi și o aulă care s-a ridicat în picioare, de această recunoaștere internațională a valorii sale a avut parte românul Caius Iacob în Paris.
La revenirea în țară, cu modestie, a ales să parcurgă treptele unei cariere universitare, de la asistent (din 1935, la Şcoala Politehnică din Timişoara) şi până la profesor la Facultatea de Matematică a Universităţii Bucureşti (de unde se pensionează, la limită de vârstă, în 1982). Întreaga viață și-a dedicat-o studiului individual și cercetării ştiinţifice.
Premii și recunoaștere internațională
Când încă nu împlinise 30 de ani, Caius Iacob era profesor titular la secţia de Matematică a Facultăţii de Ştiinţe, dar și asistent în cadrul catedrelor de Geometrie analitică, Geometrie descriptivă, Analiză matematică şi funcţii complexe.
Treptat, pasiunea pentru matematică îl „teleportează” în lumea mecanicii și așa ajunge asistent la Laboratorul de mecanică al Universităţii Bucureşti. Avea doar 31 de ani când, în 1943, prin decret semnat de conducătorul statului de la acea vreme, mareşalul Ion Antonescu, Caius Iacob este numit profesor de mecanică, iar munca sa devine de importanță națională. Coordonează cercetarea în domeniul mecanicii fluidelor și, ca urmare, toate cadrele didactice cu această specialitate şi care încă nu aveau un doctorat devin doctoranzi şi apoi doctori sub coordonarea sa.
În cursurile sale, adevărate lecții de istorie a științelor, presărate cu poveşti, istorioare, dar şi proverbe și vorbe de spirit pe care le rostea într-o franceză impecabilă, își fascina discipolii prin prestanță, prin erudiție dar și prin tonul apropiat cu care vorbea.
Savantul a adus contribuții deosebite în domeniul fluidelor compresibile și aerodinamicii, elaborând chiar o metodă care îi poartă numele pentru aproximare hidrografică: „coarda lui Caius Iacob“.
Academia de Științe din Paris i-a oferit pestigiosul „Premiu de mecanică Henri de Parville” în anul 1940, pe când avea doar 28 de ani. Ulterior, în ’55, a devenit și membru al Academiei Române, din 1980 preluând șefia Secţiei Matematice a Academiei. Ca semn al aprecierii pentru munca depusă, statul român înființează Institutul de Matematică aplicată, care îi poartă numele.
Astăzi, în Arad, o școală, o stradă și o piață poartă numele acad. Caius Iacob, sunt organizate numeroase manifestări științifice și, în fiecare an, se instituie un premiu pentru studenți.
Laurențiu Teodorescu