Meșteșugarii români au pe lângă talent, abnegație și Binecuvântarea Celui de Sus. Nimeni nu poate exprima mai bine această „stare de fapt” decât cel care a fost numit, cu respect, de cei din jur „Ucenicul lui Dumnezeu”. Despre Ticu Ungureanu este vorba. Inspirat și cu o vorbă de poveste ne spune cum a găsit această cale către meșteșug. „În sat era o troiță veche. Trecând pe lângă ea am văzut că avea acoperișul putred. L-am refăcut și așa a început totul, a fost o lucrare divină. Aveam acest talent în suflet și mâini dar trebuia dezgropat”. Acest talent și credință l-au făcut să fie ceea ce este. Cu modestie își asumă meritele dar și ajutorul oamenilor și a harului divin. La lucrările sale cel mai greu migălește la cioplirea chipurilor sfinților. Aici harul îl ajută să reușească ce-și propune. În meșterit nu este singur. La pregătirea lemnului pentru lucru îl ajută soția sa, dar și copiii. În ce privește motivele, le împletește pe cele tradiționale, constituite în special din forme geometrice, cu cele realiste, motivele florale de exemplu. Dar ce creează Meșterul? Din mâinile sale apar ca din pământ Troițe. Acestea au darul de-al împlini spiritual pe dânsul și pe oamenii cărora le-au fost destinate. Planul de viitor este simplu: să facă cât mai multe troițe.
Uneltele pe care le folosește, în afara daltei și fierăstrăului, sunt puține, iar din cele moderne, de folosință îi sunt o freză electrică și un fierăstrău pendular special. Dar meșterul se gândește și la viitorul meșteșugului său, destul de rar. În locul său natal, liniștit și frumos, copiii săi vor urma aceeași cale. Pe lângă propriii urmași, Ticu Ungureanu a modelat deja zeci de mici ucenici. A inițiat prin intermediul unui proiect derulat de Centrul județean pentru conservarea și promovarea culturii tradiționale din Vaslui un stagiu de pregătire a tinerilor meșteșugari. Meșterul vasluian face parte din Asociația Meșterilor Populari din Moldova și spune că ar fi împlinit dacă ar „școli” în arta cioplitului în lemn cât mai mulți copii din satul său natal. S-a gândit că dezvoltând acasă o adevărată industrie în acest sens, și comuna sa ar avea de câștigat, localitatea având posibilitatea să intre astfel într-un circuit turistic. Locuri de muncă s-ar crea fie la atelierul său, fie prin dezvoltarea unei rețele de distribuție a produselor. Planuri realiste și detaliate sunt întocmite, dar deocamdată lipsește sprijinul autorităților.
Cât privește „rodul” material de pe urma meșteșugului său, meșterul spune că mai importante sunt cele spirituale. Câștigă financiar la o troiță în funcție de dificultatea proiectului, dar și de starea bănească a clientului. Cam de obicei, prețurile sunt de la 500 de lei, o troiță simplă până la câteva mii de lei, cât a ajuns o troiță de 6 metri. Spune că este îndeajuns. Din munca lui și cu ajutorul familiei și cu ce câștigă din gospodărie trăiesc decent la țară. Cu liniște în suflet viața lor pare idilic pastorală. Meșterul Ungureanu și familia sa poartă cu mândrie costumul popular cu fiecare prilej care se ivește, la expozițiile sau la târgurile la care participă. Cu putere de muncă, talent și credință a realizat într-un timp relativ scurt mai bine de patruzeci de troițe răspândite prin diferite orașe și sate, în zone ca Vaslui, Galați, Constanța, Iași, Neamț. Acum după ce a terminat de lucrat troița de șase metri înălțime de la Vama Albița, lucrează la un proiect asemănător destinat centrului comunei Epureni, acolo unde trăiește. Însă meșterul nu realizează doar troițe obișnuite sau de înălțimi neobișnuite, ci și lucruri miniaturale din lemn, cruci, icoane, figuri de sfinți sau personaje ale bibliei. Preia simbolurile și limbajul religios pe care îl transpune în viața de zi cu zi prin intermediul lemnului. De asta primește comenzi pentru troițele sale de la o lucrare la alta, pentru că oamenii văd ce a făcut, pentru că semnele lui sunt plantate la răscruce de drumuri. Nu face altceva decât să transmită mai departe valorile noastre tradiționale și morale, meșteșugul și credința.
Așa meșteșugari avem și ar fi omenesc să ne mândrim cu ei.
LIA PINTILIE