Data de 24 Iunie este plină de istorie, artă și de chintesența poporului român. Asta pentru că în această zi de vară sărbătorim Ia românească. Este o sărbătoare a portului nu numai pentru noi, ci și pentru o mare parte a acestei planete numită Terra.
Ea, Ia, este desprinsă din trecutul acestui pământ, indiferent de ceea ce a fost înainte de a fi românesc, de ceea ce este acum sau de ceea ce va urma. Orice ar fi, Ia românească este o legendă mondială. Nici istoria scrisă sau nescrisă nu poate să explice originea ei. Când a apărut, cum a apărut pare a fi un fenomen al timpului încă neelucidat. Unele studii arată că ar fi fost o emblemă încă din era civilizației Cucuteni, civilizație cunoscută arheologic între anii 5500 î.Hr. – 2750 î.Hr. Este una din cele mai vechi civilizații din Europa, iar denumirea este prozaică, purtând numele satului din apropierea Iașului unde s-au descoperit primele vestigii și artefacte reprezentative pentru acea îndepărtată perioadă. Disputa cunoscătorilor este aprigă, legând denumirea iei de numele localității dobrogene „Mahmud-IA”. Poate că despre această interpretare voi încerca să scriu în rubrica de mai jos.
Real pare faptul că IA a înglobat de-a lungul mileniilor chintesența a ceea ce avea să devină brandul principal al poporului român de astăzi. Bucata fină de pânză albă sau borangic a însumat creativitatea, măiestria și frumusețea interioară a femeilor din orice colț de țară. Motivele folclorice din Bucovina, Dobrogea, Banat, Transilvania sau Oltenia se găsesc brodate, cu fir de mătase, cu ață simplă sau cu mărgele arătând priceperea și gingășia sufletească a femeilor satului românesc. S-ar putea comenta că în Ie stă dovada istoriei poporului nostru pentru că pe magnificul tablou brodat se regăsesc și influențele popoarelor ce au trecut pe aici sau au fost asimilate.
Asta este Ia românească. A fost cunoscută, apreciată și admirată, poate mai mult decât noi, de cei mai străluciți reprezentanți ai artei din secolul XIX sau XX. Unul dintre acești „Monștrii sacri” și totodată unul dintre principalii inițiatori ai artei moderne, Henri Matisse, fascinat de complexitatea expresivității artistice a Iei, a suprins detaliile bluzei tradiționale românești, nu de puține ori, în picturile, gravurile și desenele sale.
Nici marii artiști români n-au rămas indiferenți în fața acestei cămăși fermecătoare. Cămașă, care pe drept reprezentând piesa principală, totuși face parte din Portul Popular al Femeilor. Iată iar o dovadă nu o exemplificare. Pictorul și revoluționarul român Constantin Daniel Rosenthal a fost fermecat de magia transmisă de Ie. În tabloul „România revoluționară”, acesta o reprezintă pe Maria Rosetti, englezoaică prin naștere și soția lui C.A. Rosetti, îmbrăcată în Ie și purtând o diafană năframă.
Ia a reprezentat mândria femeii. Nu bogăția broderiilor conta, ci ceea ce transmiteau aceste broderii prin simbolurile și motivele lor. De la țăranca ce mergea la munca câmpului până la nobilime, Ia a ocupat un loc aparte, fiind purtată cu mândrie. Regina Maria, cunoscută ca o mare iubitoare de artă populară, a rămas în amintirea multora cu imaginea în care era îmbrăcată în portul popular pe care l-a revoluționat cu pricepere. Ceea ce a făcut Majestatea Sa a avut un deosebit ecou. Străvechea bluză tradițională românească și-a pus amprenta pe întreaga ținută regală și a reînprospătat și înnobilat costumul popular autohton, iar astăzi o putem admira în ținutele expuse ale actrițelor de la Hollywood. Și nu sunt din așa-zis „starlete”. Ele se numesc Katie Holmes, Kate Moss, Anne Hathaway, Halle Barry, Nicole Kidman. Parcă nu sunt din cele care nu recunosc „frumosul”.
Dar nu este numai atât. Pe scenele marilor prezentări de modă de la New York, Paris, Londra, Milano, toți designerii de succes apelează la Ia românească. Amintim de colecțiile semnate de Yves Saint Laurent, primul care a apelat la fantastica Ie în 1981. Au „recidivat și alții”; Oscar de la Renta (începutul lui 2001), Jean Paul Gaultier (2006), Isabel Marant și Tom Ford în 2012.
Ei fac, noi vorbim! În loc să prezentăm Ia spunem că mirificul costum popular a devenit un adevărat document al culturii populare românești. Frumos, dar „documentele” nu aduc bani. El, Costumul Popular este al nostru. Haide să-l valorificăm noi, sufletește și financiar!
LIA PINTILIE