Iată, că deși piața produselor meșteșugărești dă semne de revigorare, adolescenții și tinerii ne se „îmbulzesc” la deprinderea unui meșteșug, rămânând cu visurile lor pline de saci cu bani obținuți fără efort, dominate de sălile de păcănele și cazinouri, de cluburile, mai mult frivole decât selecte. Acesta este unul din off-urile unui mare meșteșugar din Gorj. Deși ajuns la onorabila vârstă de 70 de ani, nu poate uita că meseria lui este datorată cooperației și educației de profil. A crescut cu meșteșugul în casă, de când a început să meargă de-a bușilea, după care, atunci când a terminat șapte clase, a trecut sub îndrumarea tatălui său. Deci de la părintele său, consideră Gheorghe Ciuncanu că a învățat meserie. După terminarea șolii gimnaziale, „bătrânul meșter Ciuncanu” l-a luat la Arta Casnică Tismana unde și-a făcut ucenicia. „Nu e nimic dificil, dar cu condiția să-ți placă”, spune gorjeanul. Lui i-a plăcut și încă îi place, având dorința să găsească tineri care să-i ducă mai departe priceperea și meșteșugul. Până aici devenirea este realistă. A fost educat într-ale meșteșugului, de tatăl său, un meșter foarte priceput, care a pus bazele Cooperativei „Arta Casnică” Tismana, cândva renumită în țară și peste hotare. A fost ucenic, calfă și meșter. Meșterește și acum, dar cine îi va urma? Rămâne de văzut!
Gheorghe Ciuncanu este un artist brodér cunoscut pentru costumele populare deosebite pe care le realizează. Atelierul lui se află în satul Gornovița, lângă orașul Tismana. Lucrează și expune într-o casă de pe singura uliță asfaltată din sat. Vecinii, prietenii și vizitatorii s-au obișnuit ca poarta să li se deschidă când se opresc în fața ei. Cu un zâmbet ce îl întinerește îi lămurește că alături de tradiție trebuie să ții cont și de noutăți, și… arată telecomanda. După modernism, trece la ale lui. O încăpere din locuința sa a fost transformată în spațiu de prezentare a produselor. Este vorba de costume specifice diferitelor zone ale țării; veste, pantaloni, sacouri, cămăși și chiar hăinuțe de păpuși, toate încărcate de broderii. Dar sângele apă nu se face. Meșterului îi place cel mai mult să realizeze haine populare specifice Gorjului: „Cel mai greu de realizat este modelul schileresc. La o astfel de haină lucrez și câteva luni, pentru că necesită o concentrare deosebită. Realizez și costume pentru păpuși. Sunt mai dificil de făcut. În general, aceste hăinuțe sunt oferite cadou fetițelor, pentru a-și îmbrăca păpușile”, povestește artistul popular.
În viața de zi cu zi Gheorghe Ciuncanu nu se dă înlături de la „noutățile zilei”, dar… în meșteșug este altă poveste. Hainele unicat pe care le face sunt lucrate cu o mașină din 1876, care parcă îi urmărește broderiile. Produsele sale nu se spală în mașina de spălat, ci la o curățătorie ecologică. Lucrează doar cu lână naturală 100%, din care nu au ieșit niciodată culorile. El inventează singur modelele. Cei care văd hainele meșterului din Tismana sunt uimiți și cred că sunt făcute pe linii de producție de ultimă generație, iar despre simbolurile florale nu cred că sunt țesute, ci imprimate. Toate însă sunt realizate de el fără un desen anume, numai cu talentul său, cu îndemânarea și cu ajutorul mașinii de cusut „nouă” de peste un secol și jumătate, fabricată în Franța. Spune cu malițiozitate dar și cu tristețe: „Hainele care sunt pe piață sunt făcute de roboți, cu cartelă, dar diferă mult față de cele făcute manual. Oamenii care cunosc văd imediat că sunt făcute de mașinării”. Diferența este clară – meșteșugul oferă produse pentru ani și decenii, iar producția de consum oferă lucruri ce trebuie schimbate din doi în doi ani.
Va ajunge meșteșugul să fie apanajul celor de sus? El, făcut pentru oamenii obișnuiți și practicat de aceștia? Această societate care încă nu și-a găsit locul și rolul ne va răspunde!
LIA PINTILIE