Pe întreg teritoriu țării noastre, sărbătoarea Sfântului Ilie este de o mare importanță, atât religioasă cât și laică. Vom încerca să descriem ce se întâmplă de Sântilie într-un teritoriu în care se mai păstrează tradițiile păstoritului în general și al mocanilor în special. Este vorba de Nedeia mocănească de la Voinești, județul Covasna, când tinerii ciobani coboară de la munte pentru schimbul direct de mărfuri (trocul) și pentru a-și găsi mireasa. La acest străvechi obicei mocănesc se vor referi rândurile de față scoțând în evidență tradiția, unicitatea și istoria lui. Tinerele fete dorite drept mireasă erau căutate de ciobani cu un produs mocănesc, mai mult artistic, numit „păpușă de caș”. Ea reprezenta produsul celui care dorea să devină mire (cașul) și frumusețea fetei căreia i se dăruia păpușa. Aceasta, care ținea locul unui inel de logodnă era trebăluită cu multă migală, răbdare și talent, fiind o promisiune de căsătorie.
Pentru a ne desluși în meșteșugul creării păpușelor de caș trebuie să-l ascultăm pe Nea Țică Lazăr din Voinești, care ne povestește cu un umor inconfundabil ce se întâmpla în cele patru zile de Nedeia mocănească. „Așteptam Sântilia ca pe Dumnezeu! Aia-i mare bucurie! Ne întâlneam, ne povesteam ce s-a mai întâmplat, ce-am mai pățit cu ursul, cu lupul, făceam câte un troc, ne povesteam de fetele dragi nouă apoi te duceai pe la ele pentru a le dărui păpușile care să vorbească pentru tine. Pentru a realiza aceste păpuși care de care mai ornamentate este nevoie de meșteșugari experimentați. Ei făceau, prin cioplire și dăltuire în lemn, care se pretează la aceste metode și care nu lasă vreun gust sau miros specific, „Păpușarele”. Ele se confecționau din cireș, fag, paltin, tei. Sunt alcătuite din două bucăți dreptunghiulare astfel lucrate încât să se îmbine între ele, cuprinzând la mijloc o felie de caș. Dimensiunile lor erau asemănătoare cam peste tot, având 25 cm lungime, 10 cm lățime și 5 cm pentru grosime. Pe părțile interioare, care vor fi imprimate, sunt strident încrustate cu o mulțime de forme și motive ce duc cu mintea la familie, la trăinicia ei și la Cel de Sus care o veghează. De aceea motivul principal ce apare ca fiind dominant este Crucea, semnul lui Dumnezeu și al credincioșilor săi. Pentru că toate au o lucrătură elaborată, greu de realizat fără pricepere multă și unelte adecvate, este sigur că erau confecționate de meșteșugari specializați care le vindeau ciobanilor tineri. Pentru a întări această concluzie ne întoarcem la Nea Țică Lazăr care ne arată o matriță păpușar realizată de dânsul prin 1933. „Mult am folosit-o! Opăream cașul să fie ca guma, îl puneam în presa asta, apăsam până se strângea bine, tăiam pe margine cu briceagul, și-l puneam la fum. După ce se afuma bine, scoteam păpușa pe care tinerii o ofereau celei dorite”. Iată adevăratul meșter păpușar care ne-a povestit despre acest obicei, cu dragoste, umor și un pic de melancolie, mângâind matrița păpușar care a servit mocanilor din Voinești-Covasna împreună cu realizatorul ei mai bine de 90 de ani.
Vremurile s-au schimbat, dar voineștenii nu vor să piardă tradiția, așa că în fiecare an, în preajma Sântiliei, reconstituie această sărbătoare străveche, un brand al locului care ilustrează viața autentică, cea în care creșterea animalelor, ocupație din moși-strămoși și transmisă din generație în generație, are un rol foarte important și în prezent.
LIA PINTILIE