I se mai spune și Meșterul „Strâmbă lemne”. El se numește, de fapt, Toader Ignătescu. Când îl vezi pentru prima dată, ți se pare, în ciuda hainelor sale, neconformiste prin vechile modele naționale, un timid ce își ascunde adevărata fire printr-un comportament aparte. Normal că a făcut și ceea ce i-a cerut societatea devenind profesor de sport. Dar adevărata lui vocație este prelucrarea lemnului.
S-a născut într-o familie de bucovineni în care principala preocupare a bărbaților a fost transformarea lemnului brut în obiecte meșteșugărești, atât practice, cât și artistice. Bunicul și tatăl lui au fost meșteri dulgheri și tâmplari. Profesor de sport fiind, cu catedra mai departe de casă, a învățat să sculpteze, să „scrijelească” lemnul, după cum o spune, în pauzele dintre ore, de la un vecin care avea casa lângă școală. Lemnul a devenit un element important în viața lui. Ne spune, cu un glas pasional: „Sigur, dintotdeauna a existat mirajul pădurii. De pe la 5 ani bunica mă lua cu ea în pădure, la cules de ciuperci. Tata mă trimitea să păzesc vitele. Acolo am început să crestez lemnul. Făceam fluiere”. Pe urmă, școala i-a deschis alte orizonturi, chiar în acele timpuri de tristă amintire. A descoperit mentori de urmat ca Vida Geza și Ioan Sârghi. N-a fost destul. „Voiam mai mult decât atât. Voiam să fac o sculptură prin care să fiu eu însumi”, povestește meșterul din Păltinoasa. Și a reușit, dar cu perseverență și efort. Asta deoarece trebuia să descopere secretele lemnului. Pentru așa ceva a realizat că pentru a-și procura materia primă pentru lucrările sale trebuia să meargă în zonele defrișate recent. „Arborilor tăiați li se iau trunchiul și ramurile groase, dar de cele mai strâmbe, mai ciudate, de care eu am nevoie, nu se atinge nimeni”, spune zâmbind meșterul, ale cărui mâini nu au stare nici când stă de vorbă cu cineva. Buricele degetelor mângâie lemnul, îi descoperă fiecare adâncitură, o „citește” și încearcă să descopere viitoarea formă. Lemnul i se dezvăluie cu toate secretele sale – duritate, elasticitate, nervuri, adâncituri pe care alții nu le-ar băga în seamă, dar de care el se folosește pentru a da viață creaturilor sale de basm. Apoi totul a devenit o lume a meșteșugului artistic.
Prima sa expoziție, la Universitatea din Suceava, a avut un succes atât de mare, încât a vândut cam toate lucrările, mai puțin cele pe care le-a păstrat pentru sine, mare parte din ele ajungând în Franța, de unde era venită atunci o delegație universitară. Cererea doritorilor l-a determinat pe meșteșugar să-și mute atelierul în palierul universității. Cei care au talent, patimă și, mai ales perseverență, reușesc să-și realizeze obiectivele propuse, și de ce nu, visurile.
De peste un deceniu, la Păltinoasa se desfășoară o tabără de creație a meșterilor populari, un adevărat izvor de talente și idei, din care se nasc apoi opere de artă care încântă mii de oameni, nu doar de la noi din țară, ci chiar de pe alte continente. Tot aici se desfășoară și tabăra de artă naivă, prin care Bucovina arată de ce este considerată fanionul artei populare din România. Marile merite în organizarea acestor manifestări meșteșugărești îi revin meșterului bucovinean, care și-a pus casa și terenul la dispoziția participanților.
Profesorul și meșterul Toader Ignătescu, stăpân al cioatelor și rădăcinilor de pe malul pârâului Bucovăț, care în mâinile sale se transformă în măști și lighioane ciudate, inspirate parcă din lumea basmului și a snoavei, din vise și coșmaruri, este recunoscut ca fiind unul dintre cei mai mari sculptori satirici din lume. Nu i-ar trebui decât puțin ajutor din partea celor care se ocupă de cultură, meșteșug și artă pentru ca lăcașul lui, situat la intrarea în Păltinoasa, pe malul pârâului Bucovăț să devină un exemplu internațional al culturii și tradiției populare românești.
LIA PINTILIE