S-a vorbit extrem de mult zilele acestea în mass-media românească despre faptul că un gigant precum Louis Vuitton s-a pretat la a folosi drept model pentru promovarea propriei colecții ia românească și, în mod particular, cea provenind din Mărginimea Sibiului. Ministerul Culturii a intervenit în această dezbatere, ceea ce a ridicat problema în sine la nivel național. Se vrea, acum, „recunoașterea valorii patrimoniale și culturale a modelului iei cu șinoare, specifică zonei Sibiului˝. Nimic de obiectat aici, poate doar un mic aspect ce se cere a fi punctat și anume că acest demers – al apărării identității românești – trebuia avut în vedere de autorități mai demult. Cooperația meșteșugărească a fost întotdeauna deschisă și gata să sprijine orice acțiune care ar fi dus la protejarea iei, simbol autentic al plaiurilor carpato-danubiano-pontice.
Problema dezbătută în cazul de față nu este una nouă și trebuie arătat că încă din 2004 Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale a ridicat problema privind găsirea unei poziții comune referitoare la protejarea acestor exprimări culturale tradiționale. În timp ce România se prezintă drept un stat care susține că a găsit calea echilibrului între păstrarea tradițiilor și stimularea creativității designerilor de modă, folclorul reprezintă, să recunoaștem, și o sursă de inspiraţie pentru marile case de modă. De aici ar trebui început dialogul între cele două părți – cum folosim tradiția și cum respectăm identitatea/istoria unui popor.
Chestiunea în sine implică mai multe aspecte, de la imposibilitatea identificării unui „autor” la aceea a legilor care ar trebui să protejeze „opera”, în sensul de obiect tradițional. Are cineva dreptul și autoritatea să ceară oprirea de la comercializare ori măcar o recunoaștere oficială internațională, în cazul de față? Din păcate, lacunele legislative românești au fost exploatate la maximum – vedem cum un colos precum Louis Vuitton și-a permis să copieze binecunoscutul model de ie sibiană, din zona Mărginimii. Este limpede care a fost sursa de inspirație a designerilor angajați de LVMH (Louis Vuitton Moet Hennesey – pentru cei care încă nu știu, cel mai mare brand de lux din lume!) -, iar o anchetă internă va fi declanșată, negreșit, dar există vreo autoritate care poate cere tragerea la răspundere a companiei vinovate că a copiat modelul de ie românească?
Să mai spunem că Louis Vuitton nu se află la prima „abatere”, lansând în trecut o linie de cape inspirate de păturile purtate de triburile Besotho.
Şi nu este nici pentru prima dată când România se confruntă cu această problemă, iar Gazeta „Viața CM” a relatat și în trecut despre un episod similar. Pe scurt, prin 2017, Casa de modă Dior a inclus în colecția sa o vestă copiată după modelul unei veste românești din Bihor. Deși Dior a vândut produsul cu 30.000 euro, nu avem nicio informație, până acum, că vreo parte cât de mică din această sumă ar fi ajuns la creatorii originali.
Gazeta „Viața CM” a scris și atunci, o face și acum, asumându-și această datorie de a demasca falsul. Aceasta, cu atât mai mult cu cât lista „infractorilor” (cu sau fără ghilimele, lăsăm cititorii noştri să aprecieze) este mult mai lungă. Stella McCartney a folosit motive tradiționale africane în colecția primăvară/vară 2018, iar Tory Burch a lansat o copie aproape identică a unui palton românesc din Oltenia.
Laurențiu Teodorescu