Cooperația și Inteligența Artificială. Risc, pericol sau oportunitate?
De-a lungul istoriei moderne, valurile de tehnologii care s-au succedat au transformat societatea în moduri profunde și adesea neprevăzute.
Și de fiecare dată, de la boom-ul feroviar din sec. 19 la apariția automobilului (sec. 20) sau revoluția Internetului (începutul lui „21”), slaba reglementare prin lege și apariția speculanților financiari au dus, în unele cazuri, la scăparea de sub control a situației, provocând neliniște pe scară largă. De fapt, ca să nu ne ferim de cuvinte – în absența unor norme/prevederi clare, puterea și bogăția ajung în mâinile câtorva persoane, companii și țări care controlează IA.
Iar o astfel de concentrare vine în detrimentul lucrătorilor și a consumatorilor, a eficienței pieței de afaceri și a siguranței globale.
În toată această enigmă, hai să-i spunem așa, cooperatorii se întreabă „oare cum ne-am putea poziționa noi, măcar ca un contributor, în această discuție legată de importanța și viitorul Inteligenței Artificiale?”.
Creșterea Inteligenței Artificiale amenință o potențială schimbare în civilizație, care o eclipsează pe cea a predecesorilor, cu perspectiva pierderii în masă a locurilor de muncă, a eșecurilor în afaceri, a utilizării roboților și a canalelor online pentru propagarea falsurilor profunde, totul putând culmina cu subminarea proceselor democratice și a potențialului de abuz de putere.
De altfel, în primăvara acestui an, un grup de experți IT a semnat o scrisoare deschisă adresată guvernelor lumii, avertizând: „Inteligența Artificială ar putea reprezenta o schimbare profundă în istoria vieții pe Pământ și ar trebui planificată și gestionată cu grijă și resurse proporționale. Atenuarea riscului ar trebui să fie o prioritate globală pe aceeași scară cu alte riscuri, cum sunt pandemiile și războiul nuclear”.
În același timp, este clar că IA promite și beneficii uriașe, cum ar fi eliberarea angajaților de unele sarcini împovărătoare, în același timp stimulând și inovația în medicină și/sau alte științe.
Aşadar, întrebarea este: poate cooperația, cel mai democratic model de proprietate existent, să ajute la evitarea greșelilor revoluțiilor tehnologice din trecut, ținând la distanță pericolele IA, dar valorificându-i avantajele?
IA Cosy este un proiect cooperatist care se bazează pe câteva dintre principiile cooperației, reunind o coaliție de organizații, întreprinderi și persoane fizice.
„IA Cosy caută o gamă largă de cooperatori, precum și experți IA, cercetători, dezvoltatori de software și alți oameni care împărtășesc o preocupare profundă pentru o utilizare sigură și sincer benefică a tehnologiilor IA”, spun inițiatorii proiectului. Din această uniune fac parte Platform21 (partener principal), Platform Coops Lab, DisCO.coop, DataUnion, Cooptech Hub, Transekt, Greaterthan Collective, Institutul Mindlab, Cosmos Co-op și alte societăți. Obiectivul este de a dezvolta standarde comune pentru utilizarea și dezvoltarea în siguranță a IA bazată pe o mentalitate cooperatistă: acces ușor la instrumente de Inteligență Artificială – inclusiv propriile aplicații și crearea unui spațiu digital sigur care protejează toți membrii de potențiale presiuni, informații false, manipulare și pierderea datelor personale.
Noua cooperativă în sine, prima de acest fel care operează în zona IA, urmărește să îmbunătățească procesele interne și comunicațiile în întreprinderile cooperatiste mici, care abia acum încep să digitalizeze activitatea desfășurată. Instrumentele Inteligenței Artificiale ar acționa ca „o extensie a personalului actual, astfel încât să poată externaliza unele dintre sarcinile lor recurente”. Astfel de aplicații pot elibera resurse financiare în cadrul cooperativelor care nu au o putere financiară mare și pentru care fiecare ban trebuie cheltuit cu multă chibzuință.
Rolul generației următoare
Omenirea se află azi la punctul de cotitură în care trebuie să se întrebe cu adevărat dacă se poate descurca bine cu adevărat atât din punct de vedere politic, cât și al modelelor organizaționale. Iar cooperativele au un rol de jucat în tot acest tablou.
Mișcarea cooperatistă ar putea aborda problema prin atragerea de noi membri, recrutaţi eventual din rândurile celor cu abilităţi în domeniu, care, este adevărat, nu sunt prea mulţi la număr. Ca o paranteză, să nu uităm, totuși, că, de fapt, în esență, cooperația nu este altceva decât o mare familie, care în fața temerilor generate de puterea IA se bazează pe comunitățile deja construite și infrastructura autonomă existentă.
Cooperativele sunt rețele deja existente de oameni. Sunt organizații de membri mai degrabă decât niște companii care au clienți. Cooperația este despre construirea de comunități, pe care le putem numi, în aceste vremuri tulburi, „insule de încredere”.
Laurențiu Teodorescu