Sunt vremuri grele, timpuri în care trebuie să realizăm că este necesar să demonstrăm potențele economice. Iar meșteșugul este una din căi. Mai ales că putem folosi în interesul tuturor infuzii financiare care nu depind de amalgamatul buget al țării noastre. Meșterul popular Țica Geană, din comuna Soveja, face totul, și face bine pentru a demonstra că meșteritul îți oferă un viitor curat, fără vicisitudini.
Dânsa aparține unei familii în care arta țesutului s-a transmis din generație în generație. La un moment dat nu s-a mai putut din cauza lipsei de fonduri. A citit, a analizat, a făcut programe și a obținut 12.000 de euro ca să poată duce mai departe străvechiul meșteșug. De ce a făcut acest lucru? Ne explică chiar dânsa: „Am un adevărat cult pentru războiul de țesut din casă, vechi de peste 100 de ani, la care a țesut bunica, apoi mama, și eu de la vârsta de cinci ani. În casă nu era doar vechiul război. Pe lângă el, aflat în chiler, mai aveam un război de țesut pe prispă, unul în odaia mare și altul în bucătăria de iarnă”. Deja pare ca un adevărat atelier. Ce producea? Pânză și pănură din lână de oaie. Pânza de casă era cea mai bună, era din bumbac sută la sută, te ferea și de frig și de transpirație. Ehe… cu lâna de oaie este altă pricepere. Ea oferă nu numai căldură, ci chiar un aspect de personalizare și de bun gust. Tineretul ar trebui să prindă gustul acesta al lânii și respectul pentru obiectele lucrate din ea. Asta spune Țica Geană, și spune mai departe: „Am fost foarte supărată când am aflat că lâna nu mai are căutare și nici un preț, că ciobanii o aruncă pe apă… M-am gândit să cumpăr lâna nespălată și s-o pregătesc eu, s-o spăl, s-o dărăcesc și s-o torc. Din lâna toarsă vreau să fac covoare, pături și îmbrăcăminte. Am cumpărat și lână merinos, să fac jachețele, pantalonași și botoșei pentru cei mici. Mamele lor nici nu știu cât sunt de sănătoase și călduroase hăinuțele din lână”. Bine, bine, dar singură nu putea purcede la un astfel de drum. Așa că artista populară vrânceană s-a gândit că ar putea pregăti fetele de la școală. Zis și făcut. Le-a adus în atelierul dânsei, le-a arătat ce se poate face dar le-a și spus că meșteșugul cere talent și străduință. Încet-încet, codanele au prins gustul meșteritului. „Sunt mândră de ele, își dau silința, le place”, povestește meșterița, țesând la „patru mâini cu Loredana, elevă în clasa a XI-a la un liceu din orașul Panciu. „Am început prin a face brățări din lână pentru mărțișor, dar acum pot și să țes. E bine să știi să faci ceva, în casă, pentru casă, chiar dacă te pregătești pentru a deveni altceva. Abia aștept vacanța ca să țesem pături din lână”, spune Loredana. Prietena ei, Andreea, elevă în clasa a VIII-a, este abia la început, așa că i s-a dat ceva mai ușor de făcut. „Eu pregătesc țevi cu lână pentru următorul model și abia apoi voi învăța să țes la război. Îmi place foarte mult ce face tanti Țica și vreau să învăț pentru că satul o să aibă nevoie de cineva, aici, care să știe să țeasă, să coasă, să ducă tradiția mai departe”.
Este încurajator, dar adevărul este că meșteșugul nu este ușor de însușit. Timp de doi ani, fetele de la Soveja au deprins tainele țesutului, cusutului și brodatului de la Țica Geană, așa cum făceau bunicile și străbunicile lor. Cert este că meșteșugul poate merge mai departe, datorită meșterilor împătimiți. Ei, și numai ei, pot atrage adolescenții și tinerii spre aceste meserii curate, pline de mulțumiri sufletești, și chiar financiare.
LIA PINTILIE