Încheiem ciclul articolelor dedicate costumelor tradiționale românești cu cel moldovenesc, pe care îl prezentăm în numărul din aprilie al Gazetei Viața CM. O reflecție a bogăției culturale, costumul popular moldovenesc este mărturie a istoriei seculare a acestui neam.
Costumul tradițional moldovenesc pentru femei este alcătuit din mai multe elemente: acoperământul pentru cap, îmbrăcămintea propriu-zisă, încălțămintea, dar și diverse bijuterii și accesorii. Acestea variază în funcție de context – o zi obișnuită sau sărbătoare, anotimp, ocupație, vârstă ori statut social.
Influențele și-au spus cuvântul
De asemenea, preferințele personale, simbolistica și zona etnografică influențează aspectul costumului.
În timp, aceste adaptări au dus la apariția mai multor variante de costume, diferite prin material, croială, culori și ornamentație. Femeile căsătorite sau mai în vârstă preferau modele mai sobre, culori temperate și țesături mai simple, în timp ce tinerele purtau haine viu colorate și mai bogat decorate. De asemenea, anumite elemente, precum acoperirea capului, erau rezervate exclusiv femeilor căsătorite.
Diversitatea etnică din diferite regiuni ale Moldovei a influențat și ea stilul vestimentar. În nord, unde coexistau moldoveni și ucraineni, sau în sud, unde trăiau și găgăuzi și bulgari, au apărut influențe reciproce în croială și decor.
Cămașa, piesa centrală a costumului feminin
Cămașa este piesa centrală a costumului feminin și una dintre cele mai decorate. Realizată din pânză albă, aceasta avea inițial o croială simplă, de tip tunică, cu o deschidere la gât și mâneci lungi decorate cu motive geometrice sau florale stilizate. Ulterior, s-a răspândit cămașa încrețită la gât, cunoscută drept „ie națională”, considerată cea mai reprezentativă piesă vestimentară. Aceasta este realizată din bucăți dreptunghiulare de material și este decorată prin broderii complexe pe piept și mâneci.
Modelele de pe mâneci pot fi variate: dungi verticale („râuri drepte”), diagonale („costișate”) sau motive stelare. Decorul este compus din trei elemente principale: „altița” (zona umerilor), „încrețul” (bandă decorativă) și motivele dispuse pe lungimea mânecii, precum „pomul vieții” sau „spicul”.
Broderia tradițională se realiza în special în punct de cruciuliță sau în tehnica „butuc” (pe fire numărate), ceea ce conferă motivelor un aspect stilizat. Culorile erau, de regulă, limitate la 2-3 nuanțe, frecvent negru sau tonuri neutre.
Piesele de la talie în jos
Îmbrăcămintea de la talie în jos includea piese precum catrința, fota sau șorțul, realizate din lână sau combinații de lână și bumbac. Catrința, cea mai răspândită, era o bucată dreptunghiulară de țesătură, prinsă în talie cu o cingătoare lungă. Existau numeroase tipuri de catrințe, diferențiate prin tehnică și decor: cu dungi verticale, cu motive alese sau brodate, ori în combinații de culori. Fota, alcătuită din două părți, era purtată mai ales de tinere în anumite regiuni.
Șorțul („pestelca”) avea rol practic, protejând hainele în activitățile zilnice. În timp, acesta a căpătat și o semnificație simbolică, fiind oferit cadou în cadrul nunților.
Pentru sezonul rece, femeile purtau pieptare, bondițe sau cojoace, realizate din piele de miel și decorate cu aplicații sau broderii.
Acoperirea capului avea o semnificație socială importantă. Fetele tinere umblau cu capul descoperit, în timp ce femeile căsătorite purtau marame sau baticuri. Acest obicei era legat de ritualurile de nuntă, când mireasa era simbolic acoperită. Maramele, realizate din mătase sau bumbac fin, erau decorate cu motive florale sau geometrice.
Încălțămintea și accesoriile
Încălțămintea varia în funcție de posibilitățile materiale și ocazie. În trecut, femeile mai sărace purtau opinci, iar la sărbători încălțăminte realizată de meșteșugari.
Costumul era completat cu traista, utilizată atât practic, cât și decorativ, și cu bijuterii precum cercei, inele sau mărgele. Femeile înstărite purtau podoabe din aur, argint sau coral, iar în unele zone erau populare șiragurile de monede („moniste”).
Costumul popular femeiesc moldovenesc este rezultatul unei îndelungate tradiții artizanale, fiind realizat manual și adaptat fiecărei purtătoare. Diversitatea materialelor, a tehnicilor de broderie și a motivelor decorative reflectă bogăția culturală a regiunii.
CITEȘTE ȘI:
Costumul maramureșean și tradiția meșteșugurilor românești
Costumul tradițional din Dobrogea, expresie a diversității și eleganței