Povești de viață din meșteșuguri
În 2024, la Iași, cu prilejul Consiliului Național al Uniunii Naționale a Cooperației Meșteșugărești – UCECOM, am descoperit nu doar forța unei organizații cu tradiție, ci și chipurile vii ale meșteșugului românesc. Zăbovind în „Orașul celor șapte coline”, atenția jurnalistică ni s-a îndreptat spre atelierul lui Florin Coșuleanu, un cizmar deosebit care și-a transformat meseria într-un destin și care, prin atelierul său modest, duce mai departe demnitatea și eleganța meșteșugului practicat.
În inima cartierului Alexandru cel Bun din Iași, la nr. 25, timpul pare să curgă altfel. Printre cutii de pantofi, miros de piele și zgomot de unelte vechi, Florin Coșuleanu, un cizmar în vârstă de 65 de ani, păstrează vie arta reparației și eleganța meșteșugului românesc.
Deși visase să devină mecanic auto, soarta l-a adus, în 1979, în atelierele Cooperativei „Solidaritatea”. Acolo, alături de alți maeștri ai pielăriei, a învățat rigoarea lucrului bine făcut și frumusețea pantofului croit la comandă. „Sunt din Botoșani și așa a fost să fie, să ajung la Iași. Am vrut să fac altă meserie, dar s-a întâmplat altceva. Voiam să mă fac mecanic auto, însă părinții nu m-au lăsat să plec, pentru că trebuia să mă duc la București și au cerut să nu îi las singuri. Pe urmă, a trebuit să fac școala de croitor în piele, dar nici asta nu s-a putut și am ajuns la cizmărie, care nu mi-a plăcut, dar soarta așa a vrut. Înainte, când făceam la comandă papuci, numai piele foloseam, nici nu era mușamaua asta. Atunci, se lucra numai în piele. Prima pereche mi-am făcut-o mie, la trei luni de la începerea școlii. Am făcut UCECOM-ul și mi-am făcut pantofi cu toc mare și cu platformă, cum se purta. Pe urmă, a început să-mi placă cizmăria de nevoie. Îmi trebuiau bani, mi-am ajutat și părinții, între timp. Mă ocup cu asta din 1979. Am lucrat în cooperație, la Cooperativa Solidaritate, unde am făcut papuci la comandă”, povestește Florin.
După Revoluție, când drumurile cooperației s-au ramificat, Florin și-a deschis propria prăvălie, pornind de la zero, fără clienți și fără siguranța zilei de mâine. Primele șase luni au fost grele: „După Revoluție, m-am gândit să deschid în particular, pentru că nu mai aveam unde să lucrez, să-mi câștig o bucată de pâine cinstită prin muncă. Șase luni de zile nu mi-a intrat nimeni aici. O singură persoană de-ar fi intrat măcar! Într-o zi, a venit cineva și am făcut 2 lei. Eram bucuros că am spart gheața, intrase o bătrânică și i-am lipit ceva la papuci”.
Astăzi, Florin este unul dintre cei mai cunoscuți cizmari din Iași, dar atelierul său nu-i doar un loc unde pantofii își capătă o a doua viață, ci și o lecție despre demnitatea muncii. De altfel, într-un loc vizibil din atelier, el a pus următorul anunț: „Atenție, încălțămintea necurățată se taxează dublu!”. Mesajul este pentru clienții care aduc încălțăminte murdară la reparat și nu arată respect față de cel căruia îi trec pragul. De ce astfel de vorbe? Pentru că Florin Coșuleanu știe mai bine ca oricine că a fi cizmar nu mai este o simplă meserie, ci o mărturie de viață, transmisă prin gesturi, prin povești și prin modestia unui meșteșugar care nu a renunțat niciodată.
Florin își amintește cu drag de anii cooperației, când cizmarii lucrau împreună, învățau unii de la alții și aveau sprijinul unei structuri solide – „Eram o familie de meseriași. Cooperația însemna siguranță, dar și mândria de a face parte dintr-un sistem care prețuia meseria”.
Deși spune cu emoție că meseriașii „dispar” – fiind tot mai puțini cei care practică arta cizmăriei -, povestea lui Florin arată de ce acest meșteșug are nevoie să fie redescoperit și sprijinit. Atelierul său mic din Iași devine un simbol: un loc unde tradiția și priceperea se împletesc cu răbdarea și omenia. „Trebuie să fii bun în viață, să dăruiești ca să primești”, spune Florin. Poate tocmai acest spirit de dăruire arată de ce cooperativa meșteșugărească rămâne un pilon al comunității.
Cizmarul din Iași este dovada vie că, dincolo de pantofi reparați, meșteșugurile noastre repară și legătura dintre oameni, dintre trecut și viitor.