Podul lui Dumnezeu, din Ponoare, este încă una din minunile realizate de mama natură pentru a fi admirate. Acest pod, apărut de niciunde, face parte din cele trei poduri naturale existente în lume. O asemenea „lucrare” mai există în Franța și în SUA, dar cel mai cunoscut este cel din Mehedinți. De ce? Pentru că Podul lui Dumnezeu este singurul pe care se poate circula. Arată de parcă ar fi ieșit din mâna unui mare meșter pietrar. Și ce poate fi considerat Cel de Sus, care a creat lumea, decât cel Mai Mare dintre Cei Mari. Nu putem uita că Fiul Său, ca pământean, a fost un demn Meșteșugar într-ale tâmplăriei. Cu melancolie, ne gândim că Meșteșugul este un dar de la Dumnezeu.
Podul lui Dumnezeu se află în centrul localității mehedințene Ponoare, fiind o uriașă arcadă de piatră peste care trece șoseaua Baia de Aramă – Drobeta Turnu Severin, traversând Valea Pragului. El se impune în peisaj prin masivitate și, parcă eternitate. Are 30 de metri lungime, 13 metri lățime, 22 metri înălțime și 9 metri grosime. Pentru a ne îmbogăți sufletul ar trebui să admirăm acest unicat al naturii românești din Crovul Peșterii, de unde se dezvăluie deschiderea spre Valea Pragului și structura lui etajată formată din blocuri de calcar suprapuse, însemnate de eroziunea vremurilor. Privit din partea opusă, dinspre Valea Turcului, Podul se impune ca un arc uriaș, împietrit, având pe dedesupt Dealul Peșterii și, deasupra seninul cerului, nu rareori încoronat de curcubee.
Ca în majoritatea acestor construcții, aproape miraculoase, explicațiile științifice fiind destul de neconvingătoare, au la origini câte o legendă. Ehe… Podul lui Dumnezeu este înconjurat de mai multe legende legate de această Creație Naturală. Se spune că în Peștera Ponoare locuia Aghiuță, Fiul Necuratului, văzându-și liniștit de răutățile sale. Oamenii l-au rugat pe Dumnezeu să îi scape de diavol, iar Cel de Sus, ascultându-le ruga, a lovit tavanul peșterii, prăbușindu-l peste intrare. Dar șmecherul de Aghiuță a scăpat prin a doua ieșire a peșterii, sfărâmând cu ghiarele un deal și formând astfel cele două câmpii denumite și în zilele noastre, Afrodita și Cleopatra. O altă legendă scoate în evidență preumblarea Sfântului Nicodim în căutarea cascadei care i se arătase în vis și deasupra căreia vroia să construiască o mănăstire. Dar lumea nu-l vroia și l-au alungat cu pietre. Atunci Cel de Sus, pentru a-l scăpa, i-ar fi meșterit podul care să-i ușureze trecerea.
Multe avem de văzut și cunoscut în țara noastră. (L.P.)