Parcurgând toate materialele publicate, studiind chiar și documentele străvechi din Biblioteca Națională și Biblioteca Muzeului de Arheologie Constanța, tot nu poți rezolva misterul care înconjoară de milenii Peștera Limanu din sudul Dobrogei. Speologii au ajuns la concluzia că peștera poate fi descrisă real, fără referiri la istoria scrisă sau nescrisă, prezentând următoarea imagine: „Are o lungime de aproape 4.000 de metri, cu o ramificație de-a dreptul amețitoare a galeriilor. Unele galerii au o secțiune rectangulară foarte regulată, ca și cum au fost cioplite de om. Poate fi adevărat, deoarece se văd foarte clar urme de daltă. Mai mult decât atât, pentru a nu risca ca bolta să se prăbușească peste săpători, au fost ridicate din dale de calcar pilieri și ziduri de sprijin. Tot ce se cunoaște și a fost cartografiat este un labirint de 12 ha ce se întinde pe sub platoul de la Limanu, comuna care reunește vestitele sate turistice 2 Mai și Vama Veche. Prima neconcordanță – Vama Veche se situează la peste 6 km de intrarea în peșteră. De aici imaginația poate să creeze o serie de scenarii privind această grotă, care deși se află între Mare și o salbă de lacuri, nu este străbătută de nici o apă, nu are stalactite și stalagmite, este cunoscută numai o parte, și asta datorită faptului că spre nordul și estul peșterii emanările de sulf împiedică aproape total cercetarea. Asta se poate explica deoarece emanările de sulf sunt și în lacul ce desparte Limanu de Pădurea Hagieni. Ce loc de poveste! Și poveștile există.
Fiind situată lângă granița cu Bulgaria, galeriile cavernei au faima de a fi fost drumul fugarilor spre alte meleaguri. Istoria nescrisă a localnicilor a transmis faptul că aceste galerii s-ar întinde de sub beciurile și fântânile Limanului până în Bulgaria sau chiar Turcia. Și acestea sunt scrise de adevărați cercetători, cunoscători ai locului. Mai departe… peștera ar putea fi Keiris, caverna unde dacii dobrogeni s-au refugiat din calea romanilor după moartea lui Burebista. Se întâmpla în anul 30 înainte de Hristos, pe vremea când ținutul era stăpânit de Dapyx, un rege al geților care împărțea Dobrogea cu Rholes și Zyraxes. În lupta pentru putere, Dapyx a fost răpus de romanii chemați de Rholes în ajutor. Dacii rămași s-au refugiat cu familiile și animalele în Peșteră. Acest lucru este greu de crezut deoarece galeriile sunt foarte joase și înguste. Așa cum sunt, ar fi putut să fie o cale de trecere spre alte pământuri. Poate fi adevărat deoarece bulgarii susțin că Keiris se află pe teritoriul lor. De ce nu poate fi vorba despre aceeași peșteră Limanu cu terminația în Bulgaria?
Arheologii spun că peștera despre care vorbim pare a se potrivi cel mai bine actului istoric, având pereții parcă dăltuiți de om. Și celelalte nume a acestui loc subteran indică un trecut necunoscut. Primul este Peștera Caracicula, nume despre care etimologii afirmă că ar însemna „Cel ce sapă”, provenind din dialectul getogrecesc ce se vorbea în Dobrogea maritimă în acele vremuri. Altă denumire este Peștera de „La icoane” deoarece la intrare bolovanii erau sculptați în chipuri umane, cu trăsături clare: ochi, nas și gură. Au fost realizate în timpurile antice în care primii creștini erau persecutați de Roma. Arheologic este demonstrat deoarece într-o porțiune mai accesibilă s-a descoperit ceramică și opaițe, ceea ce arată că aici au bântuit oameni.
Concluzia despre Peștera Limanu este că ea se află printre locurile din țara noastră care au legende pline de farmec sau mister, și ale cărei taine nu au fost încă descifrate. Este adevărat că mulți profesioniști sau amatori au încercat, dar platoul nu a putut fi niciodată explorat în întregime din cauza labirintului întortocheat de galerii, unele cu emanații de sulf, și o mare parte dintre cei care s-au aventurat mai mult decât trebuia nu s-au mai întors. Poate că natura ne transmite că anumite „rarități” aparțin numai ei, și n-ar trebui profanate de prezența omului modern.
LICA POTENKIN