Natură, aer curat, adieri calde de vânt și un peisaj de poveste. Acestea sunt câteva din elementele care nu te lasă să pleci din Bucovina atunci când o vizitezi. Însă, atunci când ajungi în Ciocănești, îți vine să uiți orașul și să-ți cauți rostul în acest loc unde doar casele deosebite ale localnicilor întrec frumusețea naturii.
Odată ajuns în Ciocănești, te vei simți ca într-un muzeu, însă aici locuiesc oameni ce-și duc traiul obișnuit la fel ca în oricare altă localitate. Ei doar au ales să trăiască frumos. Măiestria oamenilor din acest loc este cunoscută de mult, căci își arătau îndemânarea încă de pe timpul domnitorilor. Numele de Ciocănești vine de la ciocănarii din vremea marilor voievozi – de la Bogdan I, 1359, Dragoș Vodă, Alexandru cel Bun, Ștefan cel Mare – care făureau uneltele de luptă pentru apărarea pământului strămoșesc. Aici, casele sunt adevărate bijuterii de artă, moștenite cu dragoste și prețuire din moși-strămoși. Sculptate cu motive tradiționale specifice Bucovinei, fiecare locuință propune o altă interpretare a tradiției, așa cum este văzută ea prin ochii celor ce locuiesc în ea. Dar cum a început totul? Acum mult timp, o femeie cu mare drag de țară și de portul popular a decis să-și decoreze casa cu motivele pe care le îndrăgea cel mai mult pe portul popular. Frumusețea ce s-a creionat în urma strădaniei ei, i-a determinat în scurt timp și pe ceilalți vecini să-i urmeze exemplul. Rând pe rând, sătenii au început să picteze, unul mai frumos decât celălalt, casele în care locuiau. În scurt timp, satul care putea fi confundat cu oricare altul, s-a îmbrăcat în straie de sărbătoare și a devenit loc de pelerinaj pentru cei ce iubesc istoria și tradițiile acestei zone. Acest loc este unic în țară, având peste 600 de gospodării încondeiate. Localitatea Ciocănești a devenit atât de apreciată, încât acum locuitorii sunt obligați prin lege să păstreze și să nu altereze în niciun fel înfățișarea caselor.
Văzând aceste locuri nu poți să nu te îndrăgostești de România, oricâte dezamăgiri îți oferă în aceste zile, parcă lipsite de orizont.
LICA POTENKIN