Ce ştim sau nu despre ţara noastră
România, datorită frumuseților sale unice și de nedescris are un potențial turistic deosebit de a celorlalte țări vizitate de oameni din toate colțurile lumii. Aceste adevărate bogății naturale ar trebui să le valorificăm, să le integrăm în circuitul turistic internațional, transformându-l într-o sursă financiară deosebită și într-un mod de a ne descoperi pe noi înșiși și de a ne face cunoscuți pe mapamond.
Unele dintre aceste minunății naturale sunt învăluite de un mister ce te fascinează și te duce cu imaginația spre alte vremuri, spre alte tărâmuri străbătute de uriași care parcă se luau la trântă cu munții. Vizitând Sfinxul din Munții Bucegi ne simțim vrând-nevrând într-o legendă a începuturilor. Este adevărată, nu este adevărată… nu știm, dar este impresionantă. Marea Capodoperă din Bucegi are aceeași înălțime ca Sfinxul din Egipt. Din acest motiv unii cercetători au emis ipoteza că ar fi fost realizat de oameni, și nu de forțele naturii și că de fapt reprezintă Zeitatea Supremă a acestor meleaguri. Dar lipsind logistica din Valea Faraonilor ne punem întrebarea? Ce fel de oameni modelează cu mâinile lor Munții?
O altă minunăție naturală deosebită ce îți copleșește sufletul prin frumuseța culorilor și dansul curcubeului pe care îl creează este Ghețarul din Peștera Scărișoara. El se găsește sub Munții Bihor și este al doilea lac glacial, ca mărime, din Europa. Are un volum de 75.000 de metri cubi și se mândrește cu o vârstă de peste 4.000 de ani.
Vorbind despre turism, România are pe teritoriul său 7 site-uri declarate Patrimoniu UNESCO: Delta Dunării, satele transilvănene cu biserici fortificate, Mănăstirea Horezu, bisericile din Nordul Bucovinei, Cetatea Sighișoara, bisericile de lemn din Maramureș și fortărețele dacice din Munții Orăștiei. Le apreciem și ne mândrim cu aceste adevărate entități, dar când le vom valorifica? (L.P.)