Cămașa cu altiță, patrimoniu UNESCO
O veste extraordinară pentru România, dar care, în mod direct, privește și cooperația meșteșugărească, a venit chiar de 1 Decembrie – Ziua Națională a țării noastre: cămașa cu altiță a intrat în patrimoniul UNESCO!
Efortul pentru includerea cămășii cu altiță în patrimoniul UNESCO a fost pornit în comun de specialiști din România și Republica Moldova. În context, s-au realizat vaste cercetări în cele două țări luându-se la pas satele din localități din sudul Transilvaniei, Muntenia, Bucovina și Oltenia, în care cămașa cu altiță este cusută și astăzi manual de femei care predau meșteșugul de la o generație la cealaltă. Astfel, a fost întocmit un dosar vast care a convins specialiștii UNESCO de faptul că ia românească, cea care a cucerit deja mapamondul, merită propriul loc în acest patrimoniu.
Ce este cămașa cu altiță
Cămașa cu altiță, cea care a depășit de multă vreme granița satului românesc, este piesa de bază a costumului popular femeiesc. După cum notează Ministerul Culturii, cămașa cu altiță reprezintă „cămașa femeiască de tip carpatic, încrețită în jurul gâtului pe bentiță și cu repartiția ornamentelor potrivit tradiției: pe piept, pe altiță, de-a lungul mânecii, iar lățimile de pânză sunt încrețite în jurul gâtului”. La cămășile foarte vechi, altița era croită ca un element de sine stătător, dreptunghiurile de material fiind ulterior îmbinate prin tehnici de cusătură cu celelaltte elemente ale cămășii.
Altița, pe care Academia Română o descria la 1907 ca fiind „partea mânecii de pe umerii cămășilor femeiești, când e brodată cu cusături”, este partea cea mai frumos ornamentată a iei, dovedind măiestria femeii care a cusut-o.
Cămașa cu altiță prezintă motive–simbol venite tocmai din neolitic, dezvăluind date despre starea social-statutară, vârsta sau apartenența la o anumită comunitate a femeii care a creat-o. Din punct de vedere al tiparului, primele mărturii vizuale provin din perioada antichității romane: Columna lui Traian din Roma, monumentul Tropaeum Trajani de la Adamclisi, Arcul lui Galeriu din Salonic. Există și cămăși ceremoniale, ritualice, de mare sărbătoare, de duminică sau de lucru. Acestea se diferențiază cromatic, stilistic, din punct de vedere al croielii și dispunerii motivelor de la o regiune la alta.
Cămașa cu altiță a spart hotarul satelor, ajungând să fie purtată de celebrități din toată lumea. Ca orice veșmânt tradițional, ia constituie o secvență a memoriei colective, iar purtarea ei, o manifestare spirituală ce străbate timpul, relevând istoria mitică a neamului românesc. Mai mult decât atât, reprezintă un liant puternic și stabil al românilor de pretutindeni, unind generațiile și formând punți de legătură între comunitățile românești din diferite țări.