Finalul de an 2025 a adus o veste bună pentru țara noastră – cobza românească a fost inclusă în Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității UNESCO. Această recunoaștere internațională aduce nu doar prestigiu cultural, ci și o oportunitate concretă pentru meșteșugarii şi atelierele care păstrează vie arta construirii instrumentelor tradiționale.
Nominalizarea comună a României și Republicii Moldova a fost aprobată în cadrul reuniunii Comitetului Interguvernamental UNESCO, desfășurat la New Delhi, în perioada 8-13 decembrie.
Munca și priceperea, recunoscute internațional
Pentru meșteșugarii din România, această decizie confirmă valoarea muncii realizate, de multe ori discret, în ateliere locale, unde cobza prinde formă din lemn ales cu grijă, prin tehnici transmise din generație în generație. În spatele fiecărui instrument se află ore de lucru manual, pricepere, răbdare și o cunoaștere profundă a materialelor. De fapt, am descris perfect elementele definitorii pentru meșteșugul autentic.
Documentația depusă la UNESCO a evidențiat rolul cobzei ca instrument de bază în muzica tradițională, dar și ca produs meșteșugăresc cu identitate proprie. Faptul că acest meșteșug este practicat în continuare în comunități rurale și urbane, în ateliere familiale sau în cadrul formelor asociative, demonstrează vitalitatea unei meserii care rezistă presiunii producției de serie.
Pentru puținii meșteri care mai fac cobze, includerea acestui instrument muzical în patrimoniul UNESCO reprezintă un argument solid pentru promovare, finanțare și dezvoltare. Vizibilitatea internațională va deschide noi piețe, poate stimula turismul cultural și poate atrage tineri către meseriile tradiționale, într-un context în care transmiterea mai departe a meșteșugului devine o provocare reală.
Un alt aspect important subliniat de specialiști este diversificarea comunității de practicanți. Dacă în trecut cobza era realizată și cântată aproape exclusiv de bărbați, astăzi tot mai multe femei se implică atât în interpretare, cât și în activități conexe meșteșugului, contribuind la reînnoirea și deschiderea acestui domeniu.
De altfel, ambasadoarea României pe lângă UNESCO, Simona-Mirela Miculescu, a vorbit despre această transformare ca despre un semn al evoluției sociale și culturale, în care tradiția nu se pierde, ci se adaptează, devenind un spațiu de creativitate și incluziune.
România și Moldova, mereu împreună
Din perspectiva cooperației, recunoașterea UNESCO oferă un cadru favorabil pentru dezvoltarea de proiecte comune, programe de ucenicie și inițiative de formare profesională. Cobza nu mai este, de acum, doar un simplu simbol cultural al României, ci și un potențial motor de dezvoltare economică locală, în jurul căruia pot fi construite lanțuri scurte de producție și târguri tematice.
Cobza a devenit al cincilea element înscris împreună de România și Republica Moldova pe lista UNESCO, alături de Mărțișor, Colindatul de ceată bărbătească, Tehnicile tradiționale de realizare a scoarței și Arta cămășii cu altiță. Și toate aceste elemente au în comun munca meșteșugarului și rolul comunității în păstrarea tradiției strămoșești.
Delegația României la reuniunea de la New Delhi a fost condusă de ambasadoarea Simona-Mirela Miculescu și a inclus-o pe Ioana Baskerville, președintele Comisiei Naționale pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial.
Putem spune că şi pentru cooperativele meșteșugărești din România, această recunoaștere este un semnal. Unu destul de clar că tradiția continua să fie o resursă importantă, care doar așteaptă să fie exploatată la potențialul ei maxim. Meșteșugul nu aparține trecutului, ci viitorului, iar asocierea, colaborarea și transmiterea meseriei sunt cheia pentru ca astfel de valori să rămână vii și relevante.
CITEȘTE ȘI:
MEȘTEȘUG și CARIERĂ. Cum pregăteau bunicii casa de sărbători
Arta cojocăritului: măiestria pieilor tradiționale românești