Așezată pe coline line și formată din nu mai puțin de 14 sate, comuna Ponoarele, din județul Mehedinți, pare a fi fost un loc privilegiat în ochii Creatorului atunci când a împodobit pământul cu minuni naturale. Aici se regăsesc, ca într-o colecție rară, Podul lui Dumnezeu, Biserica din lemn, un întreg complex carstic, Câmpul de Lapiezuri, Lacul Zăton, Peștera Ponoarele, Peștera Bulba, cea mai mare pădure de liliac din țară (aproximativ 20 de hectare) și sălbaticele chei ale Băluței. Dintre toate aceste atracții, cea mai impunătoare și mai ușor accesibilă rămâne, fără îndoială, Podul lui Dumnezeu – monument natural cu nume divin și renume unic.
Din punct de vedere geologic, Podul Natural de la Ponoarele este singurul pod rutier natural funcțional din România, traversat zilnic de DJ 67 Baia de Aramă – Drobeta-Turnu Severin. El reprezintă o rămășiță a Peșterii Podului, formată prin prăbușirea tavanului acesteia.
Al doilea cel mai mare pod natural din Europa
Cu dimensiuni impresionante – 30 de metri lungime, 13 m lățime, 22 m înălțime și 9 m grosime -, este cel mai mare pod natural din țară și al doilea ca mărime din Europa, dar singurul din lume deschis traficului rutier, inclusiv de mare tonaj. Structura sa masivă este alcătuită din calcare stratificate în blocuri de 1-2 metri, iar arcada din aval se păstrează în stare mult mai bună decât cea din amonte.
Dar legendele au croșetat o poveste mai frumoasă decât orice descriere tehnică. Se spune că, într-un timp în care Dumnezeu încă mai cobora printre oameni, ca să-și privească îndeaproape creația, la un moment dat a ajuns pe meleagurile unde astăzi se află Ponoarele și s-a oprit în fața unei viroage străbătute de un pârâu sprinten. Pentru a nu-și uda sandalele, El a lovit pământul cu toiagul, iar acesta s-ar fi întărit dintr-o dată, făcându-se pe loc ca un munte de piatră, iar apele au început să curgă la baza lui. Așa a luat naștere Podul lui Dumnezeu, zic localnicii.
Iar ca oamenii sau îngerii să nu murmure că podul a fost făcut doar pentru sine, Dumnezeu a poruncit ca în apropiere să se așeze daci vrednici, care să-l folosească zi de zi, cu mândria că pășesc pe o lucrare divină. Oltenii, semeți cum îi cunoaștem, nu au întârziat să-și întemeieze gospodării trainice la poalele Munților Mehedinți.
Vizitați „Podul lui Dumnezeu”!
Astăzi, oricine ajunge la Ponoarele simte că pășește într-un loc unde natura și spiritualitatea se împletesc. Aici, liniștea pădurilor adânci contrastează cu vorba iute și plină de haz a localnicilor, calmul munților cu energia lor molipsitoare, iar ariditatea stâncilor cu căldura ospitalității oltenești.
Oamenii locului știu să te primească așa cum se cuvine: cu țuică din prunele grădinilor lor, cu vin rubiniu din viile de pe dealuri și cu bucate alese, însoțite, desigur, de lăutari. Iar până să pleci, nu vei scăpa fără să mergi împreună cu ei pe „Podul lui Dumnezeu” și fără să-ți umpli brațele cu liliac din cea mai mare pădure de acest fel din România.
CITEȘTE ȘI:
Ce știm sau nu despre țara noastră – Turnul de la Ruși
Ce știm sau nu despre țara noastră – Grădina Zmeilor, din Jibou