A cunoaște spiritul românesc înseamnă a-i cunoaște tradiția, religia și meșteșugul prezente de milenii pe aceste meleaguri. Noi suntem ceea ce suntem și ne facem cunoscuți în toată lumea prin ceea ce facem. Făurim cu trudă, dar mai ales cu talent și bucurie.
Un exemplu, și nu unul din cele din urmă, îl oferă meșteșugarii plaiului năsăudean. În acest colț al țării, în jurul municipiului Năsăud, localitate atestată documentar la 1264, dăinuesc de veacuri meșteri îmbăiați și sfințiți de tradiție și talent. Aici pe dealuri (Muscele) în sudul munților Rodnei și Țibleș, între văile Ilișua și Someșul Mare este un adevărat templu ridicat în onoarea meșteșugului, meșteșug care le oferă pe lângă câștigurile materiale și onoarea de a fi cunoscuți pe întregul mapamond. În acest moment scriem de Salva, comună unde tradițiile se moștenesc din generație în generație ca un arc peste timp al identității țăranului român care și-a croit destinul apărat de apele Someșului și Sălăuței. Rugăciunea care s-a făcut auzită prin glasul Sfinților Martiri Năsăudeni a stat întodeauna alături de meșteșug arătând împreună ceea ce are mai frumos sufletul sălăuanului. Preoteasa Maria Morar este un exemplu pentru toți meșteșugarii acestor meleaguri nu doar prin viața spirituală pe care și-a dedicat-o, împreună cu părintele Dumitru Morar, slujirii bisericii, ci și prin faptul că a reușit să creeze și să promoveze în spiritul tradițiilor costume populare purtate acum nu doar în țară, ci și peste hotare. De la cinci anișori a luat acul în mânuță, învățând să coase. La început a realizat modele mai simple, iar apoi odată cu trecerea timpului a scos propriile creații admirate nu doar de români, expozițiile ei trecând granițele țării în SUA, Franța, Italia, Germania, Iordania sau Ierusalim. Dar dânsa nu numai că meșterește, dar se ocupă și de îndrumarea generațiilor viitoare de meșteșugari. Vară de vară, două sau trei săptămâni, Maria Morar învață îndeletnicirea meșteșugului popular pe copiii care se află în tabără la Muzeul Satului din București. Cu vocea ei mângâitoare ne spune că este tare mulțumită de copiii cărora le place să învețe frumusețea meșteșugurilor noastre și se mândrește cu ei. A crescut o fetiță care atât de mult a fost pasionată încât acum vine în tabără să învețe, la rândul ei, pe alții. Dragostea pentru arta populară a moștenit-o de la părinți, tatăl ei fiind un renumit cojocar, care lucra pieptare din piele, dar făcea și cojoace, precum și renumitele pălării cu pană de păun. Fiind singură la părinți a învățat să facă de toate, să coase mărgele, să croiască blana pentru cojoace dar și să facă pieptare și clopuri cu pene de păun. „Mama mea lucra tot ceea ce ținea de cusături pe pânză de casă, țesea, lucra cu mărgelele și cu ața tot felul de modele înflorate, se inspira din florile câmpului, avea modele geometrice, dar și altele ca: stele pe cer, urși, păuni, fluturi, toate brodate pe cămăși, pe brâu, pe zadii, pe frumoasele marame și ștergare. Îmi place ceea ce fac și încerc să îmi pun o părticică din suflet în fiecare costum. Particip la târgurile organizate sub egida Muzeului Satului și a Muzeului Țăranului Român și sunt fericită de fiecare dată când văd „îngrămădeala” de la standul meu, povestește meșterița bistrițeană.
Costumele populare realizate de Maria Morar pot fi admirate pe scene, la Ansamblul „Transilvania” din Baia Mare, „Junii Sibiului”, „Mărțișorul”din Cluj, dar și la cele din Brașov, Oradea, Târgu Jiu și altele. Dânsa lucrează tradițional dar este deschisă și la abordările moderne. Colaborarea cu designerul Dorin Negrău a dus costumul sălăuan pe scenele americane, la New York. Dorin Negrău a impresionat întotdeauna cu ale sale colecții, dând frumosului alte întruchipări, transformând originalitatea într-un spirit care să educe estetic publicul. Strânsa colaborare cu Maria Morar i-a dat posibilitatea de a adăuga o notă de originalitate pur românească colecțiilor amândurora, făcându-i celebri. Cu o nuanță ironică „Meștera” spune: „Dacă în trecut strămoșii noștri așteptau să vină americanii, iată că în zilele noastre ducem noi portul pe cele mai înalte scene, fiind admirat de o lume întreagă”.
Astfel de meșteșugari avem, cu ei ne mândrim și realizăm că meșteșugul este un reprezentant important al României pe „Scena Lumii”.
Lia Pintilie