Ce ştim sau nu despre ţara noastră
În numărul anterior al gazetei am încercat, atât cât am reuşit, să fac o descriere a celui mai important brand românesc: IA. Şi iată că am descoperit legenda despre o localitate aparte din toate punctele de vedere. Nu toţi ştim că Porţile Deltei se deschid la Mahmudia. De numele aşezării, care a fost pescărească, militară, uitată, agricolă şi în deosebi meşteşugărească se leagă două povestiri: o legendă şi un episod istoric. Legenda se referă la IA românească. „A fost odată o fată tânără şi frumoasă, pe nume Lia, care s-a îndrăgostit de un turc, Mahmud. Ea îl iubea, El o adora! Când o vedea cu IA ei brodată parcă i se înălţa sufletul. N-a fost să fie! Toţi erau împotriva iubirii lor. Pentru că nu îşi puteau trăi iubirea, cei doi îndrăgostiţi şi-au unit sufletele aruncându-se în apele învolburate ale Dunării. Amintirea lui Mahmud şi a Liei, îmbrăcată în Ie a dus la numele de Mahmud-IA”. Asta este legenda. Istoria ne spune că în 1832, sultanul Mahmud al II-lea, ia uite ce coincidenţă de nume, a declarat localitatea oraş, aşezarea având o deosebită importanță strategică în perioada în care Dobrogea era ocupată de turci.
Mahmudia, care în decursul anilor a fost locuită de o populaţie ce a atins şi cifra de 20.000 de locuitori, populaţie eterogenă, formată din români, turci, tătari, ruşi, lipoveni, ucrainieni şi bulgari era continuitatea Cetăţii Salsovia, fortăreaţă romano-bizantină şi apoi reşedinţă episcopală, un bastion al creştinismului. Vestigiile arheologice presărate pe întreg teritoriul Mahmudiei atestă o intensă şi îndelungată populare a acestor meleaguri încă din secolul al IV-lea î.Hr. Ar trebui să ştim acestea. Sunt parte din noi. Noi, în loc să ne amintim, mai repede dăm totul uitării. Precis nu ştim că în anul 200 d.Hr, Salsovia, în timpul împăratului Valens a fost dărâmată de goţi. Dar ea a fost refăcută, continuând să existe până pe la anul 1000, când deja ne consideram un popor care totuşi nu purta numele de Român. Dacă am încerca să ne cunoaştem istoria, ne-am cunoaşte pe noi. Cunoscându-ne, poate am reuşi să realizăm cine suntem şi ce vrem! (L.P.)