Este tot mai evident că menținerea și poate revigorarea meșteșugului românesc devine un scop pentru cât mai mulți adolescenți și tineri. Acest fenomen nu este ceva ieșit din comun în condițiile actuale economice și sociale. Societatea, nu numai cea a noastră, românească, ci și „aia” așa-zis mondială a depășit apogeul economic propus de Societatea de Consum.
Marile uniformizări a produselor apărute ca urmare a măririi producției cu orice preț, neținând cont de calitate, personalizare, diferențele dintre diverse grupări umane, au adus corporațiile și uriașele întreprinderi să intre în declin economic. Este o urmare firească la ceea ce s-a întâmplat. Branduri imense precum Nokia, Samsung, Philips, Electrolux, diferite concerne alimentare sau de îmbrăcăminte sunt împrăștiate în toată lumea, scoțând pe piață produse sub denumirea lor dar… fabricate în toate țările de la est până la vest și de la sud spre mai „puțin” nord. Până la urmă oamenii din orice zonă a lumii se consideră diferiți de ceilalți și vor să-și păstreze propria personalitate, personalitate structurată pe istoria proprie, cultura proprie, obiceiurile tradiționale, traiului specific și a meșteșugurilor specifice.
„Mondializare, dar nu prin uniformizarea ei, unitate bazată pe recunoașterea caracteristicilor fiecărui popor”. Acesta este motto-ul propus de ONU în Adunarea Reprezentanților Regionali din 1918 și adoptat în plină pandemie de UE. Da, sună aproape disperat de frumos însă… se pune problema relansării economice. Meșteșugul poate și trebuie să devină unul din motoarele acestei relansări. Pentru aceasta el trebuie să găsească forme noi de exprimare, de marketing, de reinventare. Simplu, trebuie să se modernizeze pentru a deveni compatibil cu vremurile acestea. La noi au început să se întrezărească preocupări în această direcție. Tot mai mulți adolescenți își îndreaptă atenția spre liceele UCECOM sau spre școlile profesionale de gen. Ei vor deveni meșteșugari. Asta este bine. Tot bine este faptul că diferiți tineri cu altă pregătire profesională încearcă și chiar reușesc să devină meșteșugari. Despre unu dintre ei voi scrie acum.
Lucian Haritonov este un tânăr antreprenor care a dat naştere unui nou trend în arta artizanală – tablă de oţel cusută cu fir de lână. Ideea i-a venit întâmplător. După ani de zile în care a comercializat tone de produse din metal, a simţit nevoia să-şi lase amprenta asupra unor lucruri inedite. Astfel, într-o seară oarecare, o tablă perforată şi amintirea etaminei bunicii au produs declicul în imaginaţia lui Lucian. Acela a fost momentul în care a descoperit o nouă tehnică de design – cea a cusutului pe tablă din oţel perforată.
La început a realizat doar câteva modele de mobilier ţesute cu motive populare. Apoi ideile au curs pur şi simplu. Ulterior, împreună cu echipa sa, a început să răsfoiască diverse cărţi cu modele tradiţionale româneşti, să caute detalii despre originea şi simbolistica lor, cine le purta şi cu ce ocazii. Astfel, fiecare mobilier personalizat ieşit din mâinile meşterului popular are în spate o poveste bine conturată. „Copilăria şi vacanţele mele au fost petrecute la ţară. Acolo am fost înconjurat de astfel de lucruri cusute pe etamină şi pânză. De aici s-a născut şi dragostea mea pentru motive tradiţionale. Conceptul care stă la baza liniei «Tradiţional» este legat de simbolurile populare regăsite în costumul tradiţional românesc din diferite zone ale ţării. Sunt produse care ies din tipare şi care au menirea de a pune în valoare fiecare spaţiu”, mărturiseşte Lucian. Dintre multitudinea acestor simboluri, el se axează, îndeosebi, pe Steaua în opt colțuri, hora de fete și coarnele berbecului. De ce? Steaua în opt colțuri sombolizează motorul timpului și energia regeneratoare. Este și siguranța orientării derivată după singura stea care nu-și schimbă niciodată poziția pe cer: Steaua Nordului, ce denotă stabilitate și dârzenie în păstrarea istoriei și culturii noastre. Hora de fete este un model încărcat de feminitate și de bucuria de a trăi. De asemenea, Coarnele berbecului vorbesc despre „masculul alpha”: energie masculină, virilitate, reprezentând puterea și forța.
Acești meșteșugari, de o nouă factură nu fac decât să ducă tradiția meșteșugului spre cerințele noii societăți. Băncile, scaunele, mesele, micile elemente de decor, toate articolele sunt perfect lucrate fiind migălite manual din oțel combinat cu lemn, lână și vopsea. Fiecare obiect trece prin etapele de proiectare, debitare și asamblare a reperelor, vopsitorie și cusut cu lână, totul efectuându-se manual. Deși surpinzătoare prin noutate produsele lor: metalice, lemnoase și „lânoase”, prind din ce în ce mai mult, fie că e voba de mobilier, accesorii sau obiecte ornamentale. Este ciudat să vezi lemn împodobit cu dantelării de oțel legat cu fire de lână, să vezi ceasuri ornate cu motive străvechi realizate din oțel, dar te atrag atât prin vechimea simbolurilor cât și prin modernitate.
Aceasta este calea meșteșugului: Adaptarea la vremurile actuale, adaptare ce se poate face prin scormonirea noului.
LIA PINTILIE