Oare cum poate un om obișnuit să devină unul dintre cei mai apreciați meșteri populari, nu din țara noastră, ci din străinătate? Nu este o întrebare retorică. Răspunsul este dat de viața și activitatea unui bărbat din Tulcea. Se numeșe Viorel Vasile. Este un fost militar în vârstă de 61 de ani. Viața i-a adus destule necazuri. Îmbolnăvindu-se de o boală gravă, a fost nevoit să se pensioneze mai devreme. Dar Omul nu s-a descurajat. A început să sculpteze în lemn, având și un oarecare succes. Viața l-a mai pus în fața unei suferințe fizice. Din cauza unei parapareze spastice nu a mai putut să transforme lemnul în adevărate lucrări de artă. La un moment dat aproape se resemnase, rezumându-se la pensie și la un trai de la care nu mai aștepta nicio satisfacție. Nu a durat mult! Să-i auzim povestea!
„Am văzut prima dată la o vecină un obiect abstract făcut din oase de pește. L-am admirat dar l-am considerat o ciudățenie. Nu peste mult timp am fost invitat la un borș de pește de un prieten, fost camarad de armată. Am observat ceva aparte la unul din oasele peștelui savurat din fiertura lipovenească. L-am așezat pe o coală de hârtie și am spus că seamănă cu o floare, dar și cu un corp de pasăre. Atunci m-am gândit să adun oasele de pește și să fac ceva cu ele. Încet, încet am început să realizez diferite reprezentări și chiar tablouri”. Asta este declarația de suflet a meșteșugarului artist Viorel Gheorghe Vasile. A făcut o pasiune pentru atât de necunoscutul meșteșug, realizând diverse obiecte de la fluturi, flori, păsări și chiar animăluțe. Cele mai multe le-a dăruit prietenilor și rudelor. Nu prea îl lăsa inima să le vândă. Începutul a fost timid, însă s-a perfecționat prin perseverență, devenind un adevărat autodidact, cum singur se caracterizează. Materia primă și-o procură de la un prieten bucătar la o cherhana lipovenească. Procesul de preparare a oaselor înainte de folosire este unul nu complicat, ci foarte complicat. Meșterul curăță oasele, le fierbe, la pune într-un amestec de apă și detergent, unde le lasă două săptămâni. Urmează o spălare cu clor, apoi iar cu detergent. Trebuie ca atunci când sunt folosite să nu aibă nicio steluță de grăsime. Cu toate aceste migăliri tehnologice se cam pierde vreo două luni până să se apuce de realizarea adevăratelor opere de artă. Dar merită! Până în momentul de față a reușit să creeze peste 620 de tablouri. Rama lor este confecționată din cartoane și alte materiale reciclabile. Le „ferchezuiește” cu adeziv și culori de pictură. Artistul tulcean spune că ce face El este unic și de o originalitate specifică acestui spațiu mirific, denumit Delta Dunării.
Operele lui Viorel Vasile sunt recunoscute la nivel internațional, dânsul fiind membru în Asociația Internațională a Artiștilor Plastici. De mai mult timp i s-a propus o colaborare permanentă, prima lucrare prezentată fiind doi copii care merg prin ploaie. Acești copii îi reprezintă pe Meșter și pe Sora lui. Acum se ocupă de un Complex de lucrări ce se dorește a fi un Omagiu adus Africii. Un om între oameni, o mândrie pentru noi românii dar… noi trăim în România. Uniunea Națională a Artiștilor Plastici nu-l recunoaște deoarece… nu are studii de specialitate. Parcă o fițuică, un titlu de diplomă poate să-ți dea talent. „Am fost dezamăgit, dar eu merg mai departe”, mărturisește artistul artizan. Să-i ajute Dumnezeu!
LIA PINTILIE