Pentru a ne da seama câte manifestări ale naturii, aproape de neînțeles, sunt prezente în țara noastră, ne vom reîntoarce în Munții Vrancei. Zona acestor munți este limita estică a cotului cu cea mai mare diferență de orientare din tot lanțul Munților Carpați. Este un loc cu totul aparte datorită potențialului seismic care face ca toată geologia și structura regiunii să fie una atipică, puternic marcată de toate fenomenele specifice activității tectonice: cutremure, alunecări de teren, apariții sau dispariții de peșteri, surpări și emanații de gaze. Tocmai aici în acești munți se găsește Lacul Negru. El și împrejurimile sale fac parte acum dintr-o zonă protejată și supravegheată, demersul fiind impus României de Uniunea Europeană, de parcă noi n-am fi fost în stare să ne dăm seama de propriile bogății.
Lacul Negru denumit popular și Lacul cu plămână este o mică întindere de apă limpede în care nu trăiește nici un pește, dar din care ies plante cu mari puteri tămăduitoare. Este un colț de rai a cărui sălbăticie și frumusețe a rămas neatinsă de mâna omului pentru că accesul în zonă este dificil, iar drumurile sunt practicabile doar o scurtă perioadă din an. Aria protejată este puternic fracturată de fenomenele tectonice care dau un aer special, absolut unic în această parte a lumii. Situat la altitudinea de 1250 metri, Lacul are o suprafață de 13.300 mp, din care aproape jumătate este luciu de apă, iar cealaltă parte este formată dintr-un plaur plutitor, o insulă formată din ierburi, rădăcini, rizomi, cu o grosime de peste un metru, absolut unică, fiind un ecosistem în sine de o diversitate remarcabilă. Habitatul acestui sit adăpostește elemente de floră și faună deosebite. Aici crește Roua Cerului, o plantă carnivoră rar întâlnită în țară și chiar în lume, plămâna – de unde vine și numele popular al lacului – care vindecă diferite afecțiuni pulmonare, bumbăcărița, tritonul de munte, salamandra și o specie aparte de matte. Toate plantele sunt recunoscute ca remedii importante în vindecarea anumitor boli. Aici în rezervație este un loc de odihnă și pentru carnivorele mari de la lup și linx până la urs. Toate aceste minunății sunt parcă apărate împotriva văzului de uriașii molizi seculari. Totuși în acest loc nu există nici o formă de viață. Asta datorită unor specii de tritoni (șopârle acva-terestre) care curăță orice manifestare de viață pur acvatică. Așa se face că lacul, deși limpede și fără urmă de poluare, nu are nici un pește. Acești tritoni sunt elemente esențiale ale ecosistemului care ar fi putut fi pus în pericol de viața subacvatică, periclitând acest bios unic.
Bine că măcar cu ajutorul străinilor ne putem realiza rezervații ce conservă minunății inexistente în alte părți.
LICA POTENKIN