Dacă ați trecut prin strălucirea Cheilor Băniței, Peștera Bolii apare ca un hău întunecat ce îți poate induce o stare de disconfort, chiar dacă s-au făcut eforturi pentru amenajarea ei, ajungându-se la efecte luminoase și la construirea de poduri peste râul subteran ce-i dă misterul. Numele peșterii nu are nicio legătură cu vreo boală, ci provine de la numele maghiarului „Bolia”, un nume feudal, proprietar de pământuri și păduri în zona înconjurătoare. Peștera i-a fost dăruită în 1404 de Sigismund al Ungariei ca o recunoaștere a meritelor sale dovedite în protejarea comercianților ce parcurgeau drumurile atacate chiar și de tătarii estului. Asta este istoria adevărată. Bolia, după recunoașterea meritelor, a fost considerat mai mult transilvănean decât supus Vienei, ceea ce a adus la decapitarea lui în 1415 la Viena. Interesantă este concluzia unor cercetători care spun că descendenții lui ar fi marii matematicieni Bolyai. Asta este de-a oamenilor. Peștera are cu totul altă istorie. Ea nu este lungă, are doar 500 de metri, dar e spațioasă și ușor de vizitat. A fost săpată de-a lungul mileniilor de râul Jupâneasa. Fiind ușor accesibilă, grota a fost amenajată, fiind chiar destinată diferitelor concerte susținute aici, datorită acusticii deosebite. Dar, de, după 2000 totul s-a dus de râpă. Și așa ar fi rămas dacă speologii locali de la Asociația Petro-Aqua nu ar fi făcut eforturi pentru reintroducerea „Bolii” în circuitul turistic. Și merită!
Istoricii au derulat ample săpături arheologice în Peștera Bolii. Astfel, au fost găsite mărgele și vase de lut, unelte din piatră și os care aparțin unor epoci diferite, începând din paleolitic, iar în 1864, când s-a construit calea ferată, s-a găsit un tezaur care conținea și monede cu Alexandru Cel Mare (Macedon). Aceste descoperiri susțin faptul că încă din vechime, aproape jumătate de mileniu înainte de Christos, negustorii antici se adăposteau în Peștera Bolii, care devenise un refugiu pe drumurile dintre Occident și Orientul misterelor.
Cum ne vom bucura noi de aceste minunății și plaiuri istorice? S-ar putea să concluzionăm, că numai a noastră este decizia!
LICA POTENKIN