Calea ferată Oravița-Anina este cu totul aparte în peisajul feroviar din Europa. Denumită și „Semmeringul Bănățean”, ea este considerată cea mai spectaculoasă și frumoasă linie ferată de munte din sud-estul Europei. Acest „drum de fier”, destinat transportului cărbunelui între Oravița și Anina, are 14 tuneluri săpate în stânca muntelui și 10 viaducte peste văi adânci. A fost dat în folosință în decembrie 1863 și se află în nord-vestul Munților Aninei din județul Caraș-Severin. Deși este cea de-a cincea linie ferată din România, este a doua din Europa, după Semmeringbahn din Austria. Oricum ar fi, ca realizare tehnică este o linie unicat în țara noastră. Calea ferată făcea parte din „Drumul Cărbunelui” Anina-Oravița-Baziaș. A avut parte de oarece istorie. Inițial s-a construit drumul Oravița-Anina (1847) pentru transportul cărbunelui cu căruțele trase de cai. Acest drum n-a satisfăcut nevoile de transport, astfel s-a construit linia Oravița-Baziaș (1854), apoi Oravița-Anina (1863). De la Baziaș plecau spre Viena, pe Dunăre, șlepurile încărcate cu cea mai bună huilă din Europa, cea de la Anina. De remarcat că la construcția acestei căi ferate au lucrat cot la cot bufenii (meșterii pietrari din Oltenia), tirolezii colonizați în Oravița după 1717 și pietrari din Italia, cunoscuți sub numele de friulani. Meșteșugul a înfrățit și va înfrăți meșteri din toată lumea, când scopul este benefic tuturor. De fapt asta este esența cooperației – interesul comun.
Ar trebui să descriem, atât cât ne ajută cunoștințele, această minune a drumurilor din acea vreme. Linia ferată are o lungime de 33,4 km. Lungimea totală a tunelurilor este de 2084 m iar a viaductelor de 843 metri. Vă dați seama ce muncă! Din cei 33 km, 21 sunt tăieturi și străpungeri în stâncă, acestea făcându-se într-o perioadă în care nu exista încă dinamita. Toate lucrările au fost realizate manual, cu târnăcopul și dalta. Dar totul a meritat. De exemplu, viaductul de la Jitin este o adevărată operă de artă: construit în curbă la ambele capete, cu stâlpi a căror înălțime este de 37 m, având pe o distanță de 31 metri și un pod de fier, un exemplu de tehnică și artă unic în această parte a lumii. Datorită acestor viaducte și tuneluri, a diferenței de nivel, calea ferată Oravița-Anina este una dintre cele mai reușite și frumoase din al nostru continent. Acum are o nouă folosință: este destinată turismului. Pe ea circulă un tren format din două vagoane construite în 1914, trase de o locomotivă diesel-electrică construită special pentru acest traseu. La nevoie se mai adaugă un vagon. Doar cele trei vagoane mai pot circula pe această cale ferată unică. Sunt astfel construite încât să permită intrarea într-o curbă cu o rază mai mică decât la trenurile normale. Când nu trece prin tuneluri din stâncă, trenul trece prin tuneluri naturale ale copacilor aplecați spre calea ferată. Prin „ferestrele” acestora poți admira natura minunată a culmilor din jur și Cheile Gârliștei.
Este păcat să nu parcurgem măcar o dată, cu trenulețul din 1914, drumul Căii ferate Oravița-Anina.
LICA POTENKIN