„Paharul îndrăgostiților”, făurit de Mircea Sin
Se spune că Dragobete era un tânăr focos și chipeș, care mergea prin sate și învăța mândrele și flăcăii tainele dragostei. Umblă vorba că acest tânăr ar fi fost chiar băiatul babei Dochia, cea cu nouă cojoace. În vechile legende se spune că cea de-a 24 zi a lui Făurar era începutul anului agricol și, în ziua aceasta anume, Dragobete oficia nunta tuturor animalelor. Iar fetele și băieții îndrăgostiți se întâlneau şi ei tot pe 24 februarie pentru ca povestea lor de dragoste să țină tot anul, precum a necuvântătoarelor. Dragobete a rămas însă până în ziua de astăzi ca simbolul suprem al dragostei autohtone.
Această sărbătoare nu a ocolit, şi nu avea cum să ocolească, pe cei ce pun suflet în meseria lor, pe meşteşugari. Ei arată, cu acest prilej, că meşteşugul este făcut de oameni talentaţi, pentru cei ce iubesc frumosul. Un reprezentant autentic al creaţiei populare româneşti este meşterul sticlar Mircea Sin, din Turda. Este cunoscut atât în ţară cât şi peste hotare pentru renumitul său „Pahar al îndrăgostiţilor”. Sute de obiecte au fost create de-a lungul anilor de Mircea Sin. Printre acestea se numără pahare cu două paie, pahare cu un pai, lănţişor cu floricele aplicate, cu picăturile de sticlă care curg, căluţi de mare, scorpioni, şerpi, peşti, trandafiri, balanţă, ceteraşi, suport de lumânări sau chiar un pom de Crăciun cu globuri. Sunt greu de realizat, dar îi oferă o mare satisfacţie atunci când sunt căutate tot mai mult de turiştii străini prezenţi la târguri şi expoziţii în ţara noastră. Aceste omagii aduse dragostei sunt realizate din baghete şi tuburi de sticlă termorezistentă, pe care meşterul le comandă din Germania. El topește sticla la 1600 de grade, apoi o modelează în diverse obiecte artizanale, care mai de care mai interesante. „Sticla îmi oferă posibilitatea să mă joc, să îmi pun imaginația în mișcare, să realizez obiecte deosebite și nu mă îngrădește cu nimic. E nevoie de un tub de sticlă, un tub de oxigen și multă răbdare pentru a realiza așa ceva. Nu am timp să mă plictisesc pentru că tot timpul apar alte comenzi „ciudate” care mă provoacă”, mărturisește meșterul sticlar. Dar el nu se rezumă numai la ceea ce l-a făcut renumit. Orice obiect imaginat de clienţi capătă viață în mâinile lui. De aici a apărut și mottoul: „Ce visați voi noaptea, execut eu ziua”.
Mircea Sin a început să înveţe cum se modelează sticla în urmă cu aproape 50 de ani. Deşi a făcut o şcoală de profil pentru a deprinde acest meşteşug, el spune că a „furat” meseria mai mult de la colegii săi, mai vârstnici, de la Sticla Turda. Asta l-a ajutat să-şi facă un atelier particular în care face obiecte unicat. Cele mai vândute produse făcute de el sunt, însă, paharele speciale, cu pai de sticlă, pe care doritorii le pot colecţiona, dărui sau folosi la ocazii speciale, cum ar fi nunţi şi botezuri. Toate sunt destinate sufletului. Suflet care pe el îl doare deoarece celebra fabrică din Turda nu mai funcţionează. Aşa că şi-a propus să facă tot ce-i stă în putinţă să ducă mai departe acest meșteșug.
LIA PINTILIE