Sari la conținut
Prima pagină » Revista ViațaCM » Ce știm despre ROMÂNIA » Ce știm sau nu despre țara noastră

Ce știm sau nu despre țara noastră

Italia are Pisa, iar noi avem Ruși. Poate că nu la fel de celebru, dar cu o poveste la fel de spectaculoasă. La doar 18 kilometri de Sibiu, în comuna Slimnic, se ridică un turn care sfidează verticalitatea și istoria. Este turnul bisericii evanghelice din satul Ruși, o construcție veche de aproape patru secole, înclinată cu o grație nefirească, ca o bătrână care se roagă în tăcere la icoană.

Privit de pe șoseaua ce leagă Sibiul de Mediaș, turnul galben-pal, cu acoperișul său roșiatic, pare un semn de mirare într-un peisaj rural liniștit. În alte părți ale lumii, o asemenea „minune” ar fi împodobită cu panouri explicative, broșuri turistice și legende locale. La Ruși, tăcerea e deplină – nici măcar o săgeată nu indică prezența turnului înclinat. Doar șoferii curioși ridică privirea și se întreabă ce ciudățenie gotică se ascunde acolo, pe deal.

Biserica evanghelică din Ruși a fost ridicată în anul 1626, peste o construcție și mai veche. Turnul ei, masiv și elegant, a început să se încline prin 1749, în urma unei mișcări a solului. De atunci, timpul și natura și-au făcut treaba fără grabă, adăugând ani și patină peste fisurile zidului. Brâul de cărămidă care înconjoară incinta este ros de ploi, iar poarta grea din lemn e ferecată cu un lacăt ruginit. Semne ale unei istorii care se stinge încet, dar demn.

După exodul sașilor din anii ’90, comunitatea locală s-a micșorat până la câteva suflete. Astăzi, bătrâni și obosiți, dar încă legați de pământul lor, puținii locuitori rămași privesc cu melancolie spre turnul care s-a aplecat parcă pentru a-i saluta pe cei duși pe alte meleaguri. În jur, liniștea e deplină. Doar vântul șuieră printre pomii care îmbrățișează zidurile bisericii.

Turnul din Ruși ar putea fi o atracție turistică de prim rang, un simbol al rezistenței și al frumuseții simple. Nu are nevoie decât de o poveste spusă bine, de o comunitate care să creadă din nou în valoarea ei și de o mână de oameni care să-i redea strălucirea pierdută. Căci România are destule comori care nu cer decât să fie redescoperite.

Poate că n-avem bugetele Italiei și nici zecile de autocare de la Pisa. Dar avem, la Ruși, un turn înclinat care vorbește în șoaptă despre credință, timp și uitare. Iar dacă într-o zi veți merge pe drumul Sibiu-Mediaș, ridicați privirea. Pe o colină, între cer și pământ, o bucată din fabuloasa Românie așteaptă să fie descoperită.