Tradiții strămoșești, la Brănești
Sufletul omenesc poate fi când mulţumit, când frustrat sau chiar furios pe ceea ce vede sau simte. De aceea, încearcă să modeleze, conform propriilor puteri, talente şi viziuni, să aducă îmbunătăţiri universului ştiut sau neştiut. Aici îşi găseşte locul Meşterul Măştilor. Un meşteşugar obişnuit încearcă să recreeze o lume populată de replicile fiinţelor reale şi de întruchipări ale celor imaginare, plăsmuite din lemn sau metal, din lut ori din piele, din plante şi din câte şi mai câte altele. De importanţa universului măştilor ne putem da seama plecând din Bucureşti spre Răsărit, străbătând o comună, aflată între păduri şi ape: Brăneşti. Acolo se menţine un obicei, venind din timpuri păgâne, dar adoptat şi îndrumat de religia noastră. Este vorba de „Sărbătoarea Cucilor”. Manifestarea are loc în prima zi din Postul Paştelui, când străzile sunt inundate de personaje ce amintesc de basmele copilăriei. Grupuri de bărbaţi, cu măşti pitoreşti şi îmbrăcăminte de-o amuzantă originalitate, se plimbă în toate direcţiile. Semnificaţiile acestei sărbători sunt legate de obiceiurile de trecere şi de renaştere, de obiceiurile pastorale şi agrare (ieşitul cu plugul la arat, păstorii cu caprele), ritul fecundităţii şi fertilităţii prin elementele din constumaţia cucului (barba de ţap sau blană de iepure sau lovirea tinerelor fete cu palma pe coapse), renaşterea naturii prin multitudinea de flori folosite la confecţionarea măştilor, alungarea răului prin zgomotul puternic produs de acioaie (clopote).
Această veche sărbătoare din localitatea ilfoveană nu ar fi posibilă fără îndemânarea şi iscusinţa meşterilor populari.
LIA PINTILIE




