SCM MUNCA Roman – tradiție, perseverență și calitate în confecții
Într-o piață a confecțiilor marcată de incertitudine, de comenzi instabile și de presiunea concurenței – care nu întotdeauna este corectă și știm asta -, SCM MUNCA Roman rămâne un exemplu de rezistență și adaptabilitate. Cooperativa își are rădăcinile în anul 1967, iar azi, de peste jumătate de secol, continuă să producă articole de calitate superioară – de la geci cu puf și echipamente de schi până la rochii elegante -, menținând colaborări de două decenii și mai bine cu parteneri fideli.
Sub conducerea doamnei președinte Gavril Cornelia, societatea a demonstrat în ultimii ani că poate supraviețui și în cele mai dificile contexte, de la pandemie până la creșterile bruște de costuri și lipsa forței de muncă. „Ne-am bucurat că am supraviețuit de la o lună la alta”, ne-a povestit ea, recunoscând că vremurile sunt grele, însă experiența și priceperea oamenilor din cooperativă fac diferența în astfel de momente.
Astăzi, într-un sector în care „trendul este mai degrabă de restrângere decât de dezvoltare”, SCM MUNCA Roman rămâne un reper local al valorii și al seriozității, un spațiu unde munca, tradiția și solidaritatea cooperatorilor se împletesc pentru a menține vie o ramură esențială a cooperației meșteșugărești.
Concluzia interviului pe care îl publicăm în numărul de față este aceea că, oricât de mari ar fi provocările, experiența oamenilor cu tradiție în meserie îmbinată cu eforturile noilor generații poate păstra standarde înalte de calitate și negreșit va aduce parteneriate stabile.
Cum apreciaţi potenţialul productiv al societății dvs. și ce schimbări majore aţi constatat în piaţă?
Cooperativa MUNCA Roman se detașează de restul societăților concurente prin stabilitate și printr-un potențial productiv care se adresează pieței de confecții ce impun o calitate deosebită (geci cu puf, veste, echipament de schi, rochii etc.). În acest moment, avem 4 linii de producție, cu un număr minim de personal de 16 lucrători și maxim 21 (aproximativ 80 persoane).
Schimbările majore în activitatea de producție confecții pe care eu le-am remarcat ar fi reducerea cantitativă a comenzilor, probleme cu materialele și accesoriile (calitative, dar și cantitative), termene de plată ale facturilor mult mai mari, dificultatea de a găsi personal calificat.
M-am uitat și la concurență și nu pot preciza că am sesizat inițiative care să-mi atragă atenția sau, de ce nu, să mă uimească.
După atâția ani pe piață, care ar fi exigențele clienților de azi?
Într-adevăr, pot spune că exigențele clienților au crescut foarte mult, astfel încât condițiile de calitate sunt uneori foarte greu de atins, deși factorul uman al cooperativei este foarte bine pregătit. Mai sunt mici probleme, cauzate în mare parte de calitatea materialelor furnizate de către clienți (noi lucrăm exclusiv lohn).
Clienții noștri de ieri sunt și clienții de azi, în proporție de 75%, ca să înțelegeți mai bine. Avem colaborări care au început în anul 1995 și continuă și astăzi, dar oricum trendul de creștere a calității este 100%, valabil indiferent de clienți.
În schimb, am constatat în ultimii ani o scădere a calității materialelor furnizate de către aceștia pentru realizarea produselor, iar de aici rezultă probleme în executarea acestora.
Ce tipuri de activități credeți că ar putea deveni rentabile în perspectivă?
În acest moment, chiar nu am nici o idee cu privire la alte activități pe care să le încercăm și nu aș putea să vă spun ceva anume.
Ce pot să remarc este că situația din acest moment nu îmi permite să întrevăd perspective economice de dezvoltare în ceea ce privește domeniul nostru de activitate (producție confecții). Cred că acest an a fost unul de supraviețuire și nu de dezvoltare, iar anul viitor nu se anunță nici el mai bun.
În legătură cu pregătirea personalului, ce metode de recrutare și calificare utilizaţi în cadrul organizaţiei?
Personalul se recrutează prin AJOFM Neamț și se angajează după susținerea unei probe de lucru în cadrul secției în care avem nevoie de personal. Nu am organizat cursuri speciale de calificare, dar pot spune că facem o calificare și perfecționare „în forma continuă” prin faptul că lucrătoarele lucrează mai multe faze și pe mașini diferite.
În ceea ce privește personalul, avem lucătoare cu vechime de peste 35 de ani în cooperativă, iar experiența lor este folosită și în acest proces de calificare al lucrătoarelor tinere.
De 4 ani încoace noi am continuat activitatea bazându-ne doar pe forțele proprii, atât în ceea ce privește utilajele, cât și personalul. Am folosit la maximum dotările pe care le aveam și am achiziționat doar câteva mașini de cusut speciale și prese de călcat.
Cu ce experiențe inedite v-ați confruntat de când sunteți în funcţie?
Din iulie 2020 sunt în funcția de președinte și acești ani au fost grei, dar plini de situații deosebite – aș remarca pandemia, în principal. Chiar și așa, ne-am adaptat, am lucrat orice produs (măști, fețe de pernă, uniforme etc.) ca să supraviețuim ca societate cooperativă meșteșugărească.
Ce ne puteți spune despre evoluția sectorului cooperației meșteșugărești?
Sincer, cred că sectorul cooperației meșteșugărești se va micșora în continuare, ca activitate economică. Noi suntem succesorii Cooperativei MUNCA MANUAL Roman, care a fost înființată în anul 1967, și ne-am ambiționat să continuăm activitatea de producție confecții.
Totuși, în acest moment nu văd nicio perspectivă acestui sector, în condițiile în care salariul minim pe economie crește de 2 ori într-un an, iar cheltuielile cu utilitățile au crescut și ele în ultimii ani.
Niciun client nu îți mărește tarifele în cursul anului și nici productivitatea nu poate crește „exploziv”, ca să țină pasul cu creșterile salariale.
În plus, faptul că nu avem predictibilitate a comenzilor pentru lunile care urmează este, poate, cea mai acută problemă pe agenda mea de manager. Comenzile sunt insuficiente, chiar dacă planul pe hârtie arată bine; în fapt, când vine comanda, întâmpini probleme legate de reducerea cantităților, lipsa materiale sau a accesoriilor etc.
Ne bucurăm că am supraviețuit de la o lună la alta… și cam atât!
Vremuri grele pentru sectorul confecțiilor și în acest moment sunt pesimistă cu privire la viitor. Nu văd „luminița de la capătul tunelului”.