Arta populară românească durează de veacuri şi se afirmă prin numeroase meşteşuguri originale: ţesutul, prelucrarea artistică a lemnului, pictura pe sticlă, olăritul, confecţionarea măştilor populare şi multe altele. Prin valoarea lui utilitară şi decorativă, ţesutul artistic ocupă un loc aparte în viaţa şi în casa omului. Din timpurile cele mai îndepărate, activitatea de bază într-o gospodărie ţărănească a fost prelucrarea fibrelor textile. Cânepa şi inul deţin o pondere importantă, ca materie primă, în confecţionarea ţesăturilor de casă sau a celor pentru îmbrăcăminte.
Împletitul fibrelor de cânepă, în structuri geometrice amintind de-o simbolistică de când lumea, este unul dintre meşteşugurile autohtone pe cale de dispariţie. Deşi obiectele realizate din banala sfoară au o frumuseţe caldă, reprezentând elemente decorative dintre cele mai expresive, sunt tot mai puţini meseriaşi care le migălesc. În mod paradoxal, interesul pentru astfel de creaţii se manifestă mai ales din partea străinilor, turişti sau importatori. Pentru meşterii români, care au dat viaţă unor astfel de obiecte însufleţite artistic, împletitul fibrelor vegetale pare că a rămas doar istorie.
Aparent uşor de realizat, produsele din sfoară cer multă migală şi intuiţie estetică. La baza acestor creaţii artizanale stau nodurile. Puţini ştiu că există o adevărată tehnologie prin care banala răsucire a sforii devine act estetic. Combinate după inspiraţia şi gustul artistic al meşteşugarului, nodurile şi liniile din materia aspră dau naştere unor veritabile opere de artă. Fie că e vorba de feţe de masă expresiv colorate, de mici obiecte sau mari panouri decorative, de coşuri pentru flori sau învelitori de tot felul sau pur şi simplu de ţesături menite să personalizeze estetic locuinţa, cânepa înnodată şi împletită emană o lumină intimă, odihnitoare.
Dacă în vremuri ceva mai îndepărate meşteşugul era practicat de multe femei de la ţară, cu timpul, migraţia spre oraş şi apariţia obiectelor moderne au rărit numărul celor cu ştiinţa nodurilor şi a împletitului artistic. Unul dintre cei care duc mai departe acest meșteșug este meșterul popular Silvia Cozmâncă, din Iași. De aproape 25 de ani, realizează împletituri din fibre vegetale (iută, cânepă, bumbac), panouri utilitare şi decorative din sfoară, păretare în care combină fibrele naturale cu baghete şi mărgele din lemn şi mici piese de ceramică pictată. Povestea ei începe în momentul în care era aproape de pensionare. A învățat arta nodurilor împletite din… Germania. „În Germania am văzut niște păretare foarte frumoase făcute prin tehnica nodurilor. Mi-au plăcut foarte mult și mi-am spus că atunci când voi ieși la pensie am să fac acest meșteșug. M-am interest. Am găsit o carte în nemțește iar colega mea de catedră, profesor de limba germană mi-a tradus-o. Și am învățat mai mult singură acest meșteșug frumos care la origini nu este chiar românesc dar este implementat de sute de ani la noi” .
Silvia Cozmâncă este un artist popular dedicat în special promovării meșteșugurilor tradiționale în rândul generației tinere. În calitate de președinte al Asociației „ART – Meșteșugurile Prutului” organizează ateliere și cursuri pentru copii și tineri, oferindu-le posibilitatea de a descoperi tainele meșteșugurilor tradiționale, contribuind astfel la transmiterea și perpetuarea acestor tradiții.
Meșterii populari, prin dedicarea și talentul lor remarcabil, aduc bucurie și admirație în viețile noastre, făcând să dăinuie frumusețea și autenticitatea meșteșugurilor în prezent.
LIA PINTILIE