La aproape 150 de ani de la prima referire oficială, România are o catedrală ortodoxă impunătoare, una pe măsura istoriei și a patimilor îndurate de acest popor. Catedrala Mântuirii Neamului a fost sfințită la 26 octombrie, în prezența Patriarhului Daniel și a Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I al Constantinopolului, într-o ceremonie care a marcat împlinirea unuia dintre cele mai ambițioase proiecte moderne.
Sfințirea Catedralei Mântuirii Neamului a avut loc într-un an cu o semnificație aparte: în 2025 s-au împlinit 140 de ani de la recunoașterea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române și 100 de ani de la ridicarea sa la rangul de Patriarhie.
Vizibilă din aproape orice punct al Capitalei, Catedrala va deveni nu doar un reper spiritual, ci și un simbol al identității naționale a României. De asemenea, va fi și un punct de atracție pentru pelerinii și turiștii care vizitează orașul nostru.
Istoria în date și însemnări
Ideea ridicării unei catedrale naționale a apărut imediat după obținerea independenței României, ca expresie a recunoștinței față de sacrificiile din Războiul de Independență și a dorinței de a avea un lăcaș reprezentativ pentru credința și identitatea poporului român.
Mihai Eminescu a fost prima mare personalitate care a promovat această idee, într-un articol publicat în ziarul Timpul, în 1881. „Luceafărul” a observat lipsa unei mari biserici ortodoxe în București și a tras un semnal de alarmă – „Noi înşine, în marea capitală a României, nu avem o singură catedrală, o singură zidire religioasă acătării. Lucrul se explică prin împrejurarea că Bucureştii sunt un oraş relativ nou şi că n-au fost întotdeauna capitală”.
La 1884, după proclamarea Regatului României, Regele Carol I înaintează Parlamentului un proiect de lege privind construirea unei catedrale ortodoxe în București. La 5 iunie 1884 este promulgată Legea nr. 1750, publicată în Monitorul Oficial la 18 iunie, care consfințește nevoia unei „catedrale românești ridicate spre slava lui Dumnezeu și mântuirea neamului”. Bugetul statului prevedea o sumă impresionantă, cinci milioane de lei în aur, însă proiectul a rămas doar pe hârtie.
După Unirea din 1918, mitropolitul Miron Cristea a reluat ideea ridicării unei catedrale ca simbol al recunoștinței față de eroi, sprijinit de Regele Ferdinand. În 1929 a fost ales terenul de pe actuala Piață a Unirii, însă proiectul a fost amânat de crizele economice și cel de-Al Doilea Război Mondial. După 1989, inițiativa a fost reînviată de Patriarhul Teoctist, continuată de Patriarhul Daniel, iar în 2007 a fost sfințit locul de pe Dealul Arsenalului, marcând începutul lucrărilor. În anii următori, construcția s-a concentrat pe instalații, finisaje și picturi în mozaic, pregătind edificiul pentru a deveni unul dintre cele mai impresionante lăcașuri ortodoxe din lume.
Cel mai mare iconostas din lume
Catedrala deține cel mai mare iconostas din lume, cu o lungime de 23,8 metri și o înălțime de 17,1 metri. În februarie 2024 a fost montată icoana Pantocrator din turla principală, cu un diametru de 12 metri și o suprafață totală de peste 150 de metri pătrați. Crucea mare, de 7 metri înălțime și 7 tone, a fost montată pe Turla Pantocrator la 8 aprilie 2025, la aproximativ 130 de metri înălțime.
Catapeteasma sfântului lăcaș, realizată în întregime în tehnica mozaic, este unică în toată lumea ortodoxă prin dimensiunile ei impresionante – 23 de metri lățime și 18 metri înălțime. Pe absida altarului este cea mai mare reprezentare a Maicii Domnului (Platytera) din România: 16 metri de la bază până la vârful aureolei.
Catedrala Națională are hramul principal Înălțarea Domnului, zi în care sunt pomeniți eroii români din toate timpurile, cel de-al doilea ocrotitor fiind Sfântul Apostol Andrei.