Cine şi-ar putea imagina că din nişte resturi de materiale textile pot ieşi produse meşteşugăreşti, ce pot fi considerate adevărate opere de artă? Un meşteşug străvechi, de mii de ani, de care nu prea s-a auzit pe la noi. S-a întâmplat însă ca o talentată meşteriţă din Braşov să vadă cu ochii ei un quilt. Impresionată de fineţea şi eleganţa acestei arte, s-a apucat să înveţe un meşteşug care, în străinătate, e mult apreciat. Încă o dată, s-a confirmat adaptabilitatea, deschiderea spre „nou” a meşteşugarilor noştri.
Geta Grama poate fi considerată o adevărată specialistă în acest modern şi funcţional meşteşug. În primul rând, ea defineşte în graiul meşteşugului autohton semnificaţia produsului. Așadar, quilt-ul este acel produs care i-a naștere în urma îmbinării a diferite bucăți de materiale textile. Poate fi sub forma unei păturici minunate pentru copii, adulți, bunici, sub forma unei carpete deosebite, a unei genți, tablou, față de masă sau orice altă formă posibilă. El înglobează simţ estetic, minuţiozitate, originalitate, ca într-o pictură sau sculptură. Totul se bazează pe tehnici de croitorie, pe îmbinarea culorilor cu artă, cu un dezvoltat simţ estetic.
Sub îndrumarea atentă a artistei, s-a creat Şcoala de quilting a Braşovului. Primul pas pentru învăţăcei este desenarea modelului. Urmează alegerea materialelor şi a culorilor. Croirea pieselor, îmbinarea lor şi, în final, realizarea cusăturilor. „Fiecare etapă are frumuseţea şi greutăţile ei, dar, cu fiecare pas parcurs, imaginea viitorului quilt devine tot mai clară, prinde viaţă. Astfel, produsul finit poate întrece cu mult aşteptările”, spune creatoarea. Ea vrea să împărtăşească din secretele acestui meşteşug celor care doresc să-şi decoreze casa cu lucruri frumoase, chiar unice. „Cu siguranţă, multe românce inventive folosesc resturi de materiale textile pentru a-şi crea diverse articole pentru decoraţiuni interioare, fără să ştie că practică şi quiltingul, fără să-i treacă prin gând că l-ar putea transforma în artă. Pentru acest meşteşug, este nevoie de o planşetă sau o masă, un cutter, foarfecă, rigle speciale, şabloane şi maşină de cusut. Este recomandat bumbacul. Se poate folosi însă orice material avut la îndemână. Numai că bumbacul se comportă foarte bine, nu se întinde, iar cusăturile sunt curate şi se calcă uşor”, susţine artista. Ţesătura pentru quilt este una specială, foarte deasă, ceea ce îi conferă rezistenţă, este fină, plăcută la atingere. Fiind vopsită ecologic, nu provoacă alergii. Înainte de utilizare, materialele se spală cu apă caldă şi se calcă. Apoi, se trece la croirea şi îmbinarea propriu-zisă a peticelor. Complexe în simplitatea lor, operaţiunile necesită multă migală şi răbdare.
Cu tot modernismul lui, quiltingul e un meşteşug străvechi, încă de pe vremea faraonilor. Cel mai vechi quilt cunoscut este o piesă de îmbrăcăminte, găsită pe statuia unui monarh egiptean, care a trăit în jurul anului 3400 Î.Hr. Tot cu quilt-uri se împodobeau templele şi, mai apoi, bisericile şi mănăstirile din Evul Mediu. Din ele se confecţionau, de asemenea, piese de îmbrăcăminte pentru sub-armurile medievale.
Astăzi, pentru cei care trăiesc în țări cu tradiție în quilting, quilt-urile vechi sunt moștenire de familie, transmise din generație în generație, au o valoare sentimentală pentru că sunt lucrate de persoane dragi, care nu mai există, multe dintre ele se păstrează în muzee, iar cele noi sunt apreciate pentru calitatea deosebită, pentru frumusețea și munca depusă în realizarea lor.
LIA PINTILIE