Cooperația, încotro?
Încotro merge cooperația și spre ce se îndreaptă sectorul nostru? Într-o vreme în care lumea se mișcă, se zbate să găsească drumul spre dezvoltare, noi ce facem? Fiecare lucrător din cooperație ar trebui să își pună măcar o dată această întrebare, iar căutând răspunsul este posibil să afle şi calea ce ar trebui urmată.
Orice s-ar spune, cooperația meșteșugărească nu mai este azi, în 2024, la nivelul din urmă cu 30, chiar 40 de ani. Vremurile când economia era controlată de stat și comenzile curgeau pe bandă rulantă s-au dus, au fost înlocuite de acest capitalism căruia unii continua să-i spună „sălbatic”, în care ne chinuim fiecare să ne găsim locul. De la an la an e tot mai greu să „agăți” un client și conducătorii SCM-urilor, manageri, președinți, administratori unici ori conducători tehnici știu asta cel mai bine.
Dar, de undeva trebuie început, căci am văzut în aceste decenii de democrație ce înseamnă concurența cu Occidentul – luptă inegală, lovituri sub centură, negocieri la sânge, profit maxim cu cheltuieli minime. Baza pentru orice prim pas este, întotdeauna, școala, iar învățământul cooperatist oferă, încă, slavă cerului, destui potențiali viitori meșteșugari.
Educația contribuie la o mai mare productivitate, la creșterea economiei naționale, dar și la identificarea și promovarea inovației, care aduce cu sine dezvoltarea de noi locuri de muncă mai bine plătite. Țările care au înțeles asta culeg, deja, roadele proiectelor implementate. În Belgia, spre exemplu, aportul educației în economie este de 14%. Ce au înțeles vesticii este că educația și specializarea continuă a populației active, făcută în linie cu firmele beneficiare, stau la baza unei economii dezvoltate sănătos și performante. Se numește învățământ dual, este viitorul și soluția la problemele curente, dar România încă nu înțelege să investească suficient aici. Ţara noastră are azi una dintre cele mai reduse finanțări ale sistemului educațional din Europa, de 3,2% din PIB (cam pe la 4,8% se situează media europeană).
Cooperația este direct lovită de schimbările produse pe piața muncii, iar lucrătorii noștri resimt efectele din plin. În următorii ani se estimează o scădere accentuată a cererii pentru persoane cu nivel mediu și redus de calificare. Ca să rămână competitivi, acești oameni vor trebui să se re-specializeze, fie la locul de muncă, fie prin cursuri de reconversie profesională, doar astfel putând dobândi noi abilități adaptate cerințelor actuale ale pieței muncii.
O parte dintre societățile noastre, deși conștiente de dificultățile economiei capitaliste, rămân blocate, din păcate, într-o mentalitate nepotrivită sistemului concurențial prezent. Există multe alternative de afaceri, nu doar prestări de servicii, dar interesează pe cineva sau se interesează cineva de ele? Sunt doritori sau măcar curioși, printre conducătorii de societăţi, să încerce și altceva? Pentru a asigura un viitor sectorului cooperatist, ar trebui să încercăm să privim dincolo de orizontul fiecărei meserii în parte, cu toate că, desigur, îi datorăm fiecăreia dintre ele respectul cuvenit, deopotrivă frizerului, electricianului, tinichigiului ș.a.m.d. Foarte puține dintre firmele românești (doar o cincime) investesc în formarea competențelor angajaților adaptate cererii pieței muncii.
Laurențiu Teodorescu