Despre cooperație și economia socială. O relație impusă?
De câțiva ani buni, a luat viteză și în România subiectul referitor la economia socială, văzută ca o soluție pentru incluziunea socială a persoanelor vulnerabile. Înainte de orice discuție pe această temă, este bine de punctat faptul că societățile cooperative pot fi plasate cel mult undeva la graniţa dintre economic şi social, având, din acest punct de vedere, un statut aparte. Însă, la fel de adevărată este și decizia luată la nivelul cel mai înalt al Comisiei Europene (cam pe repede înainte, dacă ne este permis), care a convenit, prin definiţie, că entităţile de economie socială recunoscute la nivel internaţional sunt cooperativele, formele de mutualitate, organizaţiile neguvernamentale, atelierele protejate şi alte forme de proprietate colectivă (includem aici obştile și/sau asociaţiile agricole).
Dar, să trecem mai departe. În prezent, sub auspiciile unor vremuri tulburi și extrem de schimbătoare, vedem că abordările economice din 2023 acordă o atenţie marginală rolului cooperației ca jucător important în economia de piață. De ce? Poate că pentru că nu pune maximizarea profitului pe primul loc, interesul individual fiind trecut în plan secundar, acest sector arată că are la bază principii solide, dar diferite de ceilalți competitori.
Cooperația este definită ca formă de organizare a muncii în care mai multe persoane lucrează în comun şi cu mijloace de producţie proprii, în cadrul aceluiaşi proces sau în procese diferite, dar legate din punct de vedere economic între ele, depinzând unul de altul, pentru realizarea bunurilor materiale finite necesare societăţii. În România post-decembristă, cooperația a trecut printr-un proces major de schimbare/restructurare organizatorică (în baza Legii 1/2005), fapt ce a determinat noi rezultate economice.
Acum, că am lămurit asta, să vedem cum putem defini și economia socială altfel decât ca un cadru dinamic și multidimensional, tot mai popular în lume. Spuneam că factorii politici decidenți au inclus în economia socială ONG-urile și cooperativele, entităţi care diferă în primul rând de sectorul public, dar au o latură aparte şi faţă de sectorul privat al economiei, cele două sectoare fiind de multe ori chiar şi antagonice în ceea ce priveşte interesul economic propriu-zis.
Practic, nu poate exista paralelă între rolul economic și social pe care îl are sau îl poate avea o societate cooperativă și menirea unei ONG, care își justifică existența printr-un interes dovedit în multe situaţii ca fiind unul personal ori de conjunctură.
Într-o cooperativă, deciziile sunt luate fundamental în funcție de obiectivele sociale ale membrilor, de aceea și rolul-cheie pe care îl au în economie. Societățile cooperative (multe dintre ele) oferă locuri de muncă pentru persoanele marginalizate (vorbim despre incluziune socială), comercializează/tranzacționează bunuri realizate la nivel local, asigurând astfel activitate economică pentru membrii din sector.
Pornind de la declaraţia ACI – „O cooperativă este o asociaţie autonomă de persoane unite în mod voluntar în scopul satisfacerii nevoilor economice, sociale, culturale şi a aspiraţiilor comune ale acestora printr-o întreprindere deţinută în comun şi controlată în mod democratic. Cooperativele sunt bazate pe valorile de auto-ajutorare, auto-responsabilitate, democraţie, echitate, egalitate şi solidaritate” -, a devenit vizibilă transformarea care se produce în sectorul cooperatist, din ce în ce mai interesant pentru mediul de afaceri (și nu numai). Deschiderea cooperației spre noi domenii de activitate arată capacitatea sa de a se adapta la mediul socio-economic actual.
Deocamdată, până să poată stabili cineva cu exactitate rolul cooperației în economia socială, în România rămânem în sfera definitorie a cooperativelor la momentul “azi”: întreprinderi mici şi mijlocii constituite dintr-un grup de persoane care au în comun un interes economic și scopul de a satisface nevoile membrilor prin acţiune comună şi asistenţă mutuală. Prin urmare, obiectivul cooperativelor nu poate fi altul decât producţia de bunuri şi servicii care să susţină financiar membrii acestei organizații.
Laurențiu Teodorescu