În familia meșteșugarilor, fiecare breaslă și-a croit propria-i istorie, una dusă mai departe peste ani cu grijă și mândrie și care a supraviețuit vremurilor. Povești nespuse ar fi multe, dar ele rămân ferecate ca într-un legământ sacru pe care fiecare meșter parcă l-a făcut cu el însuși. Iar dintre cele știute, azi ne aplecăm asupra grijii cu care un cizmar bucureștean schimbă fața pantofilor, oferind lux și confort clienților care îi trec pragul.
Cotroceni este cartier în care, cu ani în urmă, pașii lui Marin Preda, Liviu Rebreanu și Ion Barbu lăsau urme în colbul verii. Mult mai înaintea lor, acolo s-au născut legende cu haiduci și tâlhari… Revenind în prezent, aici a ales să-și scrie povestea și meșterul cizmar Paul Sebastian, care ca un adevărat chirurg are soluția (calapodul perfect) pentru orice client aflat în căutarea unei perechi de încălțăminte unică.
Într-o lume în care răbdarea a fost sugrumată de graba cu care lumea aleargă spre timpul viitor, un meșteșugar readuce la viață, din trecutul ce pare atât de îndepărtat, arta cizmăritului. Și are mușterii cât nu poate duce el comenzi, de la sportivi cunoscuți la politicieni și artiști! Toți aceștia vin special în micul atelier din Cotroceni ca să repare pantofi de sute, chiar mii de euro.
Undeva aproape de Grădina Botanică, în atelierul cu rafturi ticsite (piele, calapoade metalice, mosoare cu ață colorată) și mașini de cusut și șlefuit care merg neîncetat, aici simți mirosul pantofului nou.
Nea Paul a învățat meserie pe vremea comunismului, când trăinicia lucrului bine făcut era lege nescrisă. La terminarea școlii, puțin după vârsta majoratului, a înțeles că trebuie să se califice într-o meserie dacă vrea să supraviețuiască schimbărilor din societate. Atunci a ales cizmăria, o ocupație foarte veche, dar pe care el a reinterpretat-o, punându-și amprenta pe acest meșteșug.
Drumul („ochii, mai degrabă”) i l-a deschis un cizmar bătrân cu mâini magice de la care, ca ucenic, a învățat tainele meseriei. Totul, însă, s-a petrecut la vremea potrivită, ca și cum soarta îi fusese dinainte stabilită, iar el nu a opus nicio rezistență. Cu răbdare și pasiune, așa se muncea în trecut. „Aveam 20 de ani și pe timpul lui Ceaușescu eram crescuți să învățăm să facem ceva, să muncim. Mă simțeam inferior celor care știau să facă o meserie, simțeam că trăiesc degeaba, că sunt nimic și nimeni. Atunci, cineva mi-a scos în cale un domn care lucra pantofii extraordinar de frumos. Îl admiram și, încet-încet, am început să învăț de la el”, povestește nea Paul.
În meseria asta, recomandarea contează la fel de mult ca o comandă bine onorată, așa că meșteșugarul cizmar din Cotroceni, cartier din inima Capitalei înțesat cu artiști, medici, scriitori și politicieni, nu-și dezamăgește niciodată clienții. Astfel, are garanția că semnătura sa pe o pereche de pantofi va ajunge mai departe. Lucrează cu măiestrie și migală la fiecare pereche de pantofi, îi vopsește manual și le imprimă un strop din dragostea și devotamentul său față de această meserie.
Tocmai de aceea prin atelierul lui s-a perindat o bună parte din elita României. Nea Paul repară aproape orice, de la pantofi, ghete și sandale până la genți din piele și articole cu valoare sentimentală, la care oamenii nu vor să renunțe. Lucrează cu atenție la fiecare produs și nu se grăbește niciodată pentru că vrea ca, în final, din mâinile sale să apară o marfă ca nouă, exact așa cum își dorește și clientul.
În urmă cu 30 de ani, Paul Sebastian era doar un ucenic. Azi, el ar vrea să lase meseria mai departe, dar vremurile s-au schimbat și tinerii nu mai sunt interesați de cizmărie, deși el se declară pregătit să primească doi „flăcăi” ca ucenici. Le-ar da și un ajutor financiar, pe lângă dezvăluirea tuturor secretelor acestei meserii. „Țineți minte ce spun, că nici pe timp de criză, nici în vreme de război și mai ales pe timp de pace, cizmăria nu va muri”.